Trece vremea si micutele noastre sunt din ce in ce mai fermecatoare, captivante, "intelepte" si..."consumatoare" de energie parinteasca. Cand suntem toti patru acasa e un haos din acela de te umfla rasul, in care non stop se aude gura a celor putin doua persoane- fetele se bat, Larisa ii ia Sarei magarusii (ca are 2) si ii arunca in patut, Sara vine plangand la noi si araata cu degetul catre dormitor ca sa te duci sa ii dai magarusii, scena se repeta la infinit, patruleaza printre picioarele noastre, indeasa jucarii sub mobila din bucatarie, apoi se straduiesc sa le scoata, scot din dulapuri papuci, caciuli, fulare, capace, borcane si tot ce e bine sa nu fie scos si cate si mai cate... Ah...masina de spalat-noua fascinatie si noul obiect al dizgratiei lor...depinde daca e pornita sau nu, depinde ce pun in masina-ca daca sunt magarusii si ursuletul..of-of-of cate explicatii si scandal... Aspiratorul- s-au imprietenit cu el, acum este amuzant-aici este meritul soacrei mele. Vor sa ma ajute si sa matur, si sa ma/ne incalte. A! Sara are o bluza preferata, de fapt, am impresia ca are o culoare preferata dar ramane de verificat. Oricum, bluza cu pricina este singurul articol din casa care, aparent, poate inlocui magarusul favorit. E o bluzita superba, primita cadou de la prietena noastra Olga de ziua lor si pe care de cand i-am dat-o prima oara, mi-o tot cere, de fiecare data cand o vede. Neaparat trebuie sa o imbrace si e multumita. :-)
Luna martie a fost luna aceea lunga, de aproape cinci saptamani, in care fetitele au stat la munte, la bunici. Eu am reusit sa le vad doar de 2 ori in atata amar de timp si a fost chinuitor. Limita limitelor a fost atinsa dupa 3 saptamani. Ne-am spus ca nu le mai ducem asa de mult timp departe de noi. Restul de doua a fost dureros. Eram zilnic enervata ca nu sunt aici si aveam o stare de disconfort pe care n-am mai avut-o pana atunci. S-au facut bine-bine atunci, au recuperat pierderile de greutate, cand m-am dus dupa ele s-a pravalit lumea in jurul meu, nu mai conta nimic.erau atat de frumoase si bronzate si aveau niste sepcute asa de faine pe capsor ca m-am topit. Mi-era teama ca le voi fi indiferenta dar au venit bucuroase la mine si gata, la mine au ramas.
In aprilie am sarbatorit 3 saptamani de cresa, chiar daca au fost asortate cu o viroza care la larisa, la sfarsitul celor 3 saptamani, s-a facut o bronsiolita cu din nou suspiciune de pneumonie. De atunci este sub urmarire la un medic pediatru cu supraspecializare pneumologie si urmeaza investigatiile necesare pentru a incerca sa stabilim cauza pentru care Larisa este asa de sensibila. Poate e vorba de ceva alergie...nu stiu.
Am sa scriu din nou, am sa incerc sa nu mai las pauze asa de lungi intre articole pentru ca de fapt noua ni se intampla o sumedenie de lucruri. Suntem bine si sunt fericita.
