Just a feeling

Ascultam mai inainte o piesa total necunoscuta mie pana atunci, al carei ritm si linie melodica mi-au dat impresia ca se potrivesc cu modul in care ma simt.
Dar nu vorbim despre cum ma simt acum, in momentul acesta, ci care este fondul emotional permanent pe care il am: cu apripile deschise, intinse, ma simt norocoasa si mandra. Savurez prezente mici si vesele in jurul meu, clipele petrecute impreuna, respiratiile linistite din timpul noptilor, stralucirile de par saten si blond ca spicul de grau, plimbarile prin centrul orasului intre o cina pe o terasa si un spectacol la Opera - eu cu rochie si tocuri, ele cu rochite inflorate si parul prins in coc, manjite la gurite cu inghetata (Sara- fructe de padure, Larisa- vanilie sau ciocolata), diminetile in care Larisa sta aplecata deasupra mea, asteptand cu zambet poznas sa deschid ochii, mirosindu-mi fata si gatul si spunandu-mi ca miros frumos si Sara deschizand ochii lenes si torcand ca o pisica atunci cand o imbratisez, manutele incolacite in jurul meu, modul in care imi turuie necontenit amandoua deodata despre lucruri diferite ridicand vocile ca sa iasa in evidenta, zgomotul pe care il fac picioarele lor pe parchet la prima ora dimineata cand vecinii de dedesubt probabil ca au impresia ca alearga caluti prin casa noastra, zilele in care sunt la bunici sau cu taticul lor pentru bucuria pe care o avem cand ne revedem, sunetul vocilor lor la telefon, comentariile pe care le primesc in trafic legat de depasiri, viteza, culoarea semafoarelor si benzile de mers, pupicii de fructe ai Sarei (de capsuni, de mure, de stelute, de cirese), grija Sarei sa ma odihnesc si sa nu mai fac nimic pentru ca sunt obosita, dorinta mea de a le arata locuri frumoase si de a le da ocazia sa cunoasca oameni frumosi, intelepciunea lor spontana si naturala... Ne-am creat o viata in care stam una langa alta, nu ne suprapunem si nu ne sufocam reciproc. Le-am facut partase la lucrurile care imi plac mie si la ceea ce ma pasioneaza. Pentru o parte imi impartasesc interesul, pentru o parte nu pentru ca au propriile lor interese. Imi place spatiul pe care il avem, eu pentru lucrurile mele, ele pentru a le lor, in timp ce suntem totusi una langa alta.
Sunt din ce in ce mai mult eu insami si varianta asta de acum are ceva esential in plus fata de acum 10-15 ani: incredere in persoana mea, un grad de satisfactie cum nu am mai avut niciodata si constientizare a ceea ce simt, traiesc si doresc impreuna cu aprecierea valorii pe care o au oamenii de care sunt inconjurata si experientele prin care trec.
Larisa a incetat demult sa mai intrebe de ce nu rad, perioada aceea ramane din ce in ce mai mult in urma. Acum facem petreceri in pajama, picnicuri in dormitorul meu si avem dificultati in a ne organiza viata sociala efervescenta. Restul lucrurilor, acelea care nu tin de mine, nu sunt in mainile mele... Presupun ca vor veni atunci cand va fi momentul.

Un nou inceput

Vara lui 2012. De atunci nici nu am mai deschis blogul. M-am gandit mult si des la el si la paginile scrise aici. Nu am mai putut sa scriu. Nu a avut nimic de-a face cu timpul ci cu starea mea de spirit. Am citit acum ultimele 3 articole scrise atunci. Lucrurile sunt atat de diferite acum insa cu un gust altfel, mai...deschis, mai provocator, mai colorat.

Nu cred ca mai am cum sa scriu numai despre fetitele mele gemene. Adica s-ar putea sa fie cand si cand o impletitura de cate putin despre noi, cate putin despre mine, cat de mult despre cum e sa ai gemeni si situatii-etape prin care trecem. 

Exista un nou "noi". Anul 2013 a inceput cu o necesitate care a devenit imposibil de ocolit: aceea de a imi lua inima in dinti sa ma despart de sotul meu. A urmat decizia in sine, proces chinuitor, cu consecinte emotionale greu de carat, apoi despartirea propriu-zisa, apoi divortul. O data cu acesta, o re-asezare a vietii noastre de familie, o re-definire a ceea ce insemnam noi: cum arata zilele, cum arata noptile, ce ne place sa facem, unde ne place sa mergem, ce povestim, cum povestim, cum ma comport/ne comportam eu cu ele si noi- unele cu celelalte. 

Scopul acestor pagini nu este sa descriu detaliat ce si cum s-a intamplat. Nici nu as vrea sa fac public ce am simtit.

Vreau doar sa spun ca constientizez in fiecare zi acest nou inceput. Cateodata inseamna rasete la glumele fetelor sau 5 feluri de mancare gatite cu drag si dureri de spate ( :) ), sau o iesire la inghetata, sau prima prajitura pregatita cap-coada cu mainile mele (in seara asta a avut loc evenimentul)- cheesecake cu ciocolata si mure, sau o petrecere in pijama duminica dimineata, sau frecventele lor declaratii lor de iubire strigate prin toata casa, dintr-o camera in alta.

Si ar mai fi ceva: sunt la fel de trista ca Sara ca basmul in care printul si printesa se iubesc, se casatoresc si traiesc fericiti pana la adanci batraneti nu se intampla cu mine, cu noi. Insa nu imi permit sa las ca aceasta sa fie starea de spirit care ma domina. Aleg in schimb sa ma bucur de tot frumosul care mi se intampla, in fiecare zi si muncesc sa fiu un om mai bun, un parinte mai bun. 

Replici cu deliciu

Ca sa nu uit pentru ca e pacat:

- le faceam baie fetelor: Sara la rand, apoi Lari. Soacra mea cu noi in baie, sa fie de ajutor. Se aseaza pe vasul wc ca de ce sa stai in picioare? Sara se smiorcaie- Olanda ma spala! Eu ii spun- Olanda face pisu acum. Larisa replica: Olanda face pisu prin pantaloni?    !!! Rasete

Vara, muste multe. Afara, in curtea casei. Sara: Olanda, inchide poarta ca sa nu intre mustele!   :)))

Acasa, Sara se loveste la cap. Nu mai stiu unde si cu ce. Zice: mami, ia-mi buba din par!  :)))

Ce simti in prima zi cu bebelusul tau?

A nascut de cateva zile o prietena de-a mea un flacau zdravan. Sa-i creasca mare si sanatos!
Treaba e ca spunea ca in prima zi a fost putin speriata, da, acesta este cuvantul: cum sa il tina in brate, ce sa faca si altele cele...
Imi amintesc de prima mea zi cu pruncii mei... A fost ceva care a crescut si s-a construit pe masura ce au trecut secundele, minutele, orele... Nu a fost iubirea aceea constienta, instantanee, nemarginita... Nu ma simtisem bine asa ca le-am primit de micute a doua zi dupa nastere, dupa-masa. Eram in expectativa, constient nestiutoare, putin tematoare, dar mai mult spectator la ceea ce mi se intampla decat participant. Apoi a venit: nu mai stiu daca Lari sau Sara dar cred ca Lari. Ii era foame :). Primul sentiment care m-a lovit a fost de posesivitate, de "e copilul meu". Asistenta intreba in gluma daca poate sa duca fetita cu ea acasa si i-am raspuns dintr-o suflare ca nu. Si de aici a inceput iubirea mea. Cu fiecare respiratie, fluturare de gene maruntele, aproape inexistente, inghititura de lapte, strangere la piept, grija fata de maruntica din bratele mele. A sosit si Sara, acelasi lucru ca si la Lari. Ma uitam la ele ca la minuni. De atunci m-am straduit in permanenta sa le inteleg, sa le cunosc, sa le stiu nevoile, sa fiu langa ele. A fost frumos.

Cred ca e normal si ok sa fii speriat. E doar inceputul unei povesti care poate fi cat de frumoasa doresti. Numai sa "muncesti" pentru asta.

Ura!!! In sfarsit poze din vacanta!

Am zis, si suntem pe finele lui august, ca spun cate ceva despre vacanta noastra. Am fost la mare si la munte. La mare in Mamaia dar inspre Navodari, la munte chiar pe munte, numai noi "turistii", ciobanii, oile, cainii si...lupii, la Vatra Dornei.

Am plecat toti 4 asa ca ne puteam bizui pe 2 soferi, nu unul (eu) ca si anul trecut. Am ales mai intelept ora de plecare, adica vreo 3.30 a.m. A fost foarte bine, pentru ca am ajuns la destinatie undeva pe la 11. Fetele s-au comportat admirabil, am oprit 1 data pentru micul dejun si apoi am mers intins. Am si spus in repetate randuri ca suntem mandri de ele pentru ca au rezistat si au fost asa de cuminti...
Ne-am cazat la Pensiunea Alfa . Sincer, cand am ajuns in dreptul ei ne-am gandit ca am facut o greseala: se afla intre alte doua pensiuni, pe un drum scurt pe care se afla alte facilitati de cazare. Ne-am zis: unde sunt cele 5 stele? Sa stiti ca trebuie numai sa coborati din masina si sa intrati in cladire. Va invit sa va uitati pe site-ul lor: arata in realitate chiar mai bine decat in poze. Care au fost criteriile de selectie?- sa aiba loc de joaca pentru copii astfel incat indiferent de vreme sa avem ocupatie, sa avem suficient loc in camera pentru doua patuturi si sa nu ne impiedicam unii de altii, sa fie aproape de mare, sa fie linistit, sa putem oferi fetitelor noastre mai multe experiente noi, sa putem sta linistiti si sa ne relaxam seara avand in vedere ca nu putem lasa copii singuri in camera si sa fugim in oras. Am gasit toate aceste lucruri. In plus- proprietari peste poate de amabili si prezenti, curatenie si in camere, si in curte si peste tot, un loc de servit masa frumos, doua terase confortabile, o piscina curata-curata, o atmosfera prietenoasa-intima-linistita-ca acasa, marea cu intrare lina, apa limpede cristal, fara aleg si mizerii chiar daca plaja nu este intretinuta asa cum sunt cele private. Va recomand daca se potriveste criteriilor voastre de cautare. Pe pagina lor de facebook, la poze, gasiti si poze cu Larisa&Sara . :) Au fost foarte fericite cu picturile pe obraji... Le atingeau incet, ca pe comori.

La munte... Eee... am fost cu Dorina si cu Philipp si cu Sophie! Draga mea prietena si familia ei frumoasa. A fost inedit pentru fetite si m-as mai duce: rustic, linistit, tufe de afine la discretie- ce frumos sa culegi cu mana ta si sa mananci, soare de munte, paduri de rasinoase si...hamac. A fost prima data si pentru mine!

Putina realitate politico-economica pentru ca ne afecteaza

Stiu ca este un blog despre copiii mei dar mi se strange stomacul in ultima vreme cand vad ce evenimente au loc in tara asta.
Va propun lectura studiului lui Lucian Croitoru de la BNR. Sumar (am luat copy-paste din articolul spre care va duce link-ul):

• În iulie 2012 au apărut semne că în România libertatea politică s-ar putea deteriora. Aratăm că aceste semne reflectă un deficit substanțial de libertate economică, cu rădăcini adânci în drepturile de proprietate precare și în corupția înaltă. Deficitul explică atât lipsa domniei legii, cât și faptul că mulți oameni au fost nevoiți să se bazeze pe stat pentru a avea un loc de muncă. În mod particular, numărul celor dependenți de redistribuire (în principal salariați, pensionari și asistați din banii publici) a devenit nesustenabil de mare.
• Numărul votanților dependenți de redistribuire care efectiv votează a devenit mai mare decât numărul celorlalți votanți. Ei îi votează pe politicienii care promit conservarea redistribuirii sau creșterea ei, și nu pe cei care încearcă să reducă excesele. Astfel, redistribuirea excesivă pune bazele pentru “tirania majorității”.
• Tot mai mulți oameni dependenți de redistribuire ajung să se considere nu atât proprietarii drepturilor de redistribuire stabilite prin lege, cât mai ales proprietarii valorilor acelor drepturi. Din această cauză, mecanismele de corecție a exceselor nu se pot utiliza sau se utilizează prea târziu, deoarece par nelegitime.

• În studiu se arată caracteristicile publicului votanților dependenți de redistribuire și mecanismul prin care acesta poate ajunge să accepte, chiar dacă fără să aplaude, reducerea libertăților politice dacă aceasta este soluția pentru evitarea reducerii venituilor din redistribuire. Deoarece nu există compromis între veniturile din redistribuire și libertatea politică, pe termen mediu-lung veniturile din redistribuire vor scădea, astfel că dependenții de redistribuire se vor întoarce, în cele din urmă, împotriva politicienilor care susțin redistribuirea excesivă.

• Fără creșterea libertății economice prin îmbunătățirea drepturilor de proprietate, prin reducerea corupției și prin reducerea dependenței de redistribuiri, nu este decât o chestiune de timp până când libertatea politică se va deteriora.

Friptura minunata de pui si idei faine

Sunt intr-o situatie inedita: copilele la bunici (la munte), sotul meu la sport, eu acasa decisa sa gatesc foarte bun. M-am si poment cu Jamie Oliver la Paprika TV asa ca m-am delectat cu idei de la el cat timp mancarea a stat in cuptor.
Felul 1: supa de pui- apa la fiert cu un piept de pui cu os si o pulpa (atata am fost dispusa sa folosesc la supa), cu 4 morcovi mari, niste telina, niste radacina de patrunjel. Cand s-au fiert am sarat dupa gust, am pus un praf piper. Mi-am adus aminte ca am cumparat de prin Carrefour la un moment dat ciuperci Mun dezhidratate (sunt ciupercile acelea cu palarie subtire, aprope neagra si creata pe care le gasiti in preparatele din restaurantele chinezesti). Mi-am zis: arunc o mana de ciuperci in supa. Am lasat sa fiarba vreo 10 min cu o ramurica de rozmarin si gata. Miroase minunat. Merita sa puneti putin ulei de masline in farfurie atunci cand o serviti.
Felul 2: friptura de pui- am pus intr-o tava pulpele superioare (toate cate am avut ca daca iese bun nu ne ajung), am taiat rondele cateva rosii de gradina (am cumparat maro, galbene si rosii de la o batranica din satul Cornesti (daca iesi din Turda catre Campeni, treci prin satul Mhai Viteazu si ajungi la Cornesti- este prima casa pe dreapta- sunt niste comori in gradina!!), am taiat cateva cepe salote mici, am taiat rondele cu tot cu coaja o vanata, cativa catei de usturoi intregi dar curatati, frunze de tarhon (am avut in congelator, au un gust minunat), am sarat cum mi s-a parut mie, am pus ulei de struguri peste tot mai putin peste feliile de vanata peste care am pus ulei masline (am procedat asa pentru ca am vrut sa vad ce gust are friptura daca asezonez cu ulei de struguri) si am dat la cuptor. Mi-am zis ca cel putin 1 ora trebuie sa stea inauntru. A trecut mai mult decat atat, am intors bucatile de pui de 2 ori (ca atata zicea Jamie la televizor si a avut dreptate) si miroase de ma doare stomacul de pofta. Acu` 2 chestii interesante daca tot m-am uitat la emisiunea lui:
- sos pentru carnea de pasare: luati un bol, radeti o portocala (6-7 ori e de ajuns), stoarceti sucul, adaugati 5 lungurite de sos stridie, 1/2 lingurita de miere, suc de la 1/2 lime, ideal sucul de la ghimbir ra. Amestecati, gata. El zice ca e delicios. Eu nu pot sa confirm pentru ca nu am portocala si miere. Dar il cred. Incercati voi.
- mamaliga ca in Italia (!): se fierbe mamaliga 50 min (eu nu am fiert vreodata mai mult de 5 minute) dar poate voi ati facut-o. Cand e gata fierta adaugati cam 100 gr unt (la 500 gr malai si 2 litri apa), amestecati pana la omogenizare, apoi adaugati sare dar nu multa si 2 pumni de parmezan proaspat ras. No asta incerc azi. Eu cred ca o sa faca furori. A zis: intindeti mamaliga pe un taietor de lemn, faceti o gaura in mijloc, puneti bucatile de friptura pe mamaliga, turnati pe carne sosul din tava in care s-a facut carnea. Aici mai era o treaba: dupa ce scoateti carnea din tava, raman legumele, adaugati unt si vin chianti, lasati sa dea clocot si apoi folositi acest sos peste carne. Incerc data viitoare. Am vin da` nu-l desfac acum. Poate in weekend.

Ca si desert am fost la Amadeus Mozart Cafe (pe strada Pavlov) de unde am luat doua bucati de tort. Delicios. Trebuie incercat macar o data daca sunteti din/ in Cluj. Ei le prepara, in bucataria lor. Tot acolo au un Tiramisu...mmm. Mai este o cofetarie cu preparate bune-bune, asta daca nu neaparat aveti drum pe str Pavlov si vreti ceva la un pret mai jos: se numeste Saveur si este vis a vis de Sora (mai sus putin, catre intersectie). O sa va placa. Proprietarii incearca tot timpul sa aduca ceva nou in sortimentele lor de prajituri.

Apai pofta buna sa aveti!