Just a feeling

Ascultam mai inainte o piesa total necunoscuta mie pana atunci, al carei ritm si linie melodica mi-au dat impresia ca se potrivesc cu modul in care ma simt.
Dar nu vorbim despre cum ma simt acum, in momentul acesta, ci care este fondul emotional permanent pe care il am: cu apripile deschise, intinse, ma simt norocoasa si mandra. Savurez prezente mici si vesele in jurul meu, clipele petrecute impreuna, respiratiile linistite din timpul noptilor, stralucirile de par saten si blond ca spicul de grau, plimbarile prin centrul orasului intre o cina pe o terasa si un spectacol la Opera - eu cu rochie si tocuri, ele cu rochite inflorate si parul prins in coc, manjite la gurite cu inghetata (Sara- fructe de padure, Larisa- vanilie sau ciocolata), diminetile in care Larisa sta aplecata deasupra mea, asteptand cu zambet poznas sa deschid ochii, mirosindu-mi fata si gatul si spunandu-mi ca miros frumos si Sara deschizand ochii lenes si torcand ca o pisica atunci cand o imbratisez, manutele incolacite in jurul meu, modul in care imi turuie necontenit amandoua deodata despre lucruri diferite ridicand vocile ca sa iasa in evidenta, zgomotul pe care il fac picioarele lor pe parchet la prima ora dimineata cand vecinii de dedesubt probabil ca au impresia ca alearga caluti prin casa noastra, zilele in care sunt la bunici sau cu taticul lor pentru bucuria pe care o avem cand ne revedem, sunetul vocilor lor la telefon, comentariile pe care le primesc in trafic legat de depasiri, viteza, culoarea semafoarelor si benzile de mers, pupicii de fructe ai Sarei (de capsuni, de mure, de stelute, de cirese), grija Sarei sa ma odihnesc si sa nu mai fac nimic pentru ca sunt obosita, dorinta mea de a le arata locuri frumoase si de a le da ocazia sa cunoasca oameni frumosi, intelepciunea lor spontana si naturala... Ne-am creat o viata in care stam una langa alta, nu ne suprapunem si nu ne sufocam reciproc. Le-am facut partase la lucrurile care imi plac mie si la ceea ce ma pasioneaza. Pentru o parte imi impartasesc interesul, pentru o parte nu pentru ca au propriile lor interese. Imi place spatiul pe care il avem, eu pentru lucrurile mele, ele pentru a le lor, in timp ce suntem totusi una langa alta.
Sunt din ce in ce mai mult eu insami si varianta asta de acum are ceva esential in plus fata de acum 10-15 ani: incredere in persoana mea, un grad de satisfactie cum nu am mai avut niciodata si constientizare a ceea ce simt, traiesc si doresc impreuna cu aprecierea valorii pe care o au oamenii de care sunt inconjurata si experientele prin care trec.
Larisa a incetat demult sa mai intrebe de ce nu rad, perioada aceea ramane din ce in ce mai mult in urma. Acum facem petreceri in pajama, picnicuri in dormitorul meu si avem dificultati in a ne organiza viata sociala efervescenta. Restul lucrurilor, acelea care nu tin de mine, nu sunt in mainile mele... Presupun ca vor veni atunci cand va fi momentul.

Un nou inceput

Vara lui 2012. De atunci nici nu am mai deschis blogul. M-am gandit mult si des la el si la paginile scrise aici. Nu am mai putut sa scriu. Nu a avut nimic de-a face cu timpul ci cu starea mea de spirit. Am citit acum ultimele 3 articole scrise atunci. Lucrurile sunt atat de diferite acum insa cu un gust altfel, mai...deschis, mai provocator, mai colorat.

Nu cred ca mai am cum sa scriu numai despre fetitele mele gemene. Adica s-ar putea sa fie cand si cand o impletitura de cate putin despre noi, cate putin despre mine, cat de mult despre cum e sa ai gemeni si situatii-etape prin care trecem. 

Exista un nou "noi". Anul 2013 a inceput cu o necesitate care a devenit imposibil de ocolit: aceea de a imi lua inima in dinti sa ma despart de sotul meu. A urmat decizia in sine, proces chinuitor, cu consecinte emotionale greu de carat, apoi despartirea propriu-zisa, apoi divortul. O data cu acesta, o re-asezare a vietii noastre de familie, o re-definire a ceea ce insemnam noi: cum arata zilele, cum arata noptile, ce ne place sa facem, unde ne place sa mergem, ce povestim, cum povestim, cum ma comport/ne comportam eu cu ele si noi- unele cu celelalte. 

Scopul acestor pagini nu este sa descriu detaliat ce si cum s-a intamplat. Nici nu as vrea sa fac public ce am simtit.

Vreau doar sa spun ca constientizez in fiecare zi acest nou inceput. Cateodata inseamna rasete la glumele fetelor sau 5 feluri de mancare gatite cu drag si dureri de spate ( :) ), sau o iesire la inghetata, sau prima prajitura pregatita cap-coada cu mainile mele (in seara asta a avut loc evenimentul)- cheesecake cu ciocolata si mure, sau o petrecere in pijama duminica dimineata, sau frecventele lor declaratii lor de iubire strigate prin toata casa, dintr-o camera in alta.

Si ar mai fi ceva: sunt la fel de trista ca Sara ca basmul in care printul si printesa se iubesc, se casatoresc si traiesc fericiti pana la adanci batraneti nu se intampla cu mine, cu noi. Insa nu imi permit sa las ca aceasta sa fie starea de spirit care ma domina. Aleg in schimb sa ma bucur de tot frumosul care mi se intampla, in fiecare zi si muncesc sa fiu un om mai bun, un parinte mai bun.