Jucarii si jocuri cu imagini ca-n povesti

Ati auzit de D`Jeco? Sunt intr-o continua incantare cand vine vorba de jocurile si jucariile lor. Ieri le-am cumparat pe primele, de abia astept sa ne ajucam azi. Unul dintre ele se poate juca in 4: ai la dispozitie 4 "tablouri" reprezentand anotimpurile si 16 piese cu imagini din fiecare tablou. Trebuie sa pui piesele pe masa cu fata in jos si sa iei cate una astfel incat sa gasesti primul toate piesele specifice anotimpului din tabloul tau. Celalalt e un puzzle cu 24 piese cu...gaini si cocosi :-) . Intrati pe link, o sa va lamuriti de ce sunt atat de atractive. Pana acum le-am gasit la Librariile Carturesti si la Polus Mall Cluj.

Si eu!

Dupa declaratia de iubire i-am spus Larisei ca e ingerasul meu si tocmai cand spuneam ca amnadoua sunt ingerasii mei o aud pe Sara, din patutul ei: "si eu (sunt) ingeras (tau)!"

Larisa- primul Te iubesc

Aseara Larisa a zis ca vrea in patul mare si m-a convins sa ma intind langa ea. Mi-a inconjurat gatul cu bratele ei micute si a zis pentru prima data "be(s)c mult-mult!". Si-a scos suzeta, mi-a dat un pupic si a zis "acum dorm".
Asa ceva se inscrie printre minunile lumii.

Explicatii fratesti

Suna ceasul, e 7 fara 10. Raman cu ochii inchisi, mai profit de faptul ca e una din putinele zile in care Lari nu s-a trezit cu noaptea-n cap. La scurt timp, incep micutele sa se foiasca. Aud:
Sara: Nu mergem a copii...
Larisa: Mergem a copii...
Sara: Nu mergem a copii!
Larisa: Mergem a copii, ma(n)cam piscot si vine mami si mergem acasa! Stii?

Tot in sfera artei culinare

Arta la altii, nu la mine, sa ne intelegem. Ma straduiesc insa...
Ca si inspiratie, ieri la cina am avut peste la cuptor (pregatesc des dorada), cu cartofi noi copti, ciuperci cu branza desarata si rosii cherry coapte (un deliciu). La fel prim, suma crema de brocoli (facuta cu supa mai ciudata de pasare, fiindca era condimentata cu chimen, ghimbir si alte asemenea condimente atipice pentru supa romaneasca de pasare) servita cu grisine.
Da` lovitura am dat-o sambata cu supa vietnameza pho bo luata de pe blogul lui Adi Hadean. O savoare! N-a spus nimeni ca nu-i buna, deci a fost buna. Sara a mancat aproape o portie, noroc cu taieteii din ea. Larisa a mancat carnea si putina "supa goala". Eu am mancat multa. :-) Chiar si Marius a fost placut surpins, cu toate ca a mancat din ea...echilibrat. Atata doar ca nu am folosit taietei de orez pentru ca nu aveam si i-am inlocuit cu niste taietei cuiburi, ca niste tagliatele subtiri.

Exersand articolul hotarat

Azi, devreme, Larisa si cu mine (as usual, fiindca Sara si Marius au tendinta sa doarma mai mult), la toaleta de dimineata am experimentat in premiera articolul hotarat. Pe usa din baie sunt niste abtibilduri cu animale marine si bule de apa. Larisa, punand mana pe ochiul unic al unei meduze: u(i)te mami, oca! :-) Zic: ochiul. Zice: ochiul- ocliul-ochiul. :-) Mai departe, alt animal, cu doi ochi de data asta. Zice: ochiul, tot ochiul. Si tot asa.

Cu coafuri improspatate

No si ne-am dus ieri dupa-masa la coafor... A fost pentru a doua oara si a iesit foarte bine. Larisa arata ca o micuta si blonda Mireille Mathieu, iar Sarei i-a tuns Mihaela Vodnar- salon Ciao Bella (de indata ce isi finalizeaza site-ul am sa postez link) parul astfel incat sa i se formeze uniform buclele si sa il putem lasa sa creasca. Au avut rabdare si au fost fascinate pentru ca mai erau si alti clienti la tuns si pentru ca vedeau si alti hairstylisti la lucru. Bine...sa fiu sincera, Larisa era cea fascinata de ce se intampla. Sara era interesata de altele: de bomboane (desi eu nu le-am dat sau cumparat pana acum), de ceara de lumanare dintr-un borcan, de cataloage, de a atrage atentia tuturor. A fost o veselie pentru amandoua.
Mi-am zis ca din moment ce in afara serviciului suntem mai tot timpul impreuna, e o idee sa le includ si in activitati care imi sunt si mie necesare. Insa, de exemplu, nu m-as duce la cumparaturi in piata sau in hipermarket singura cu amandoua decat daca as fi foarte odihnita, as avea tot timpul la dispozitie si pe cat posibil nu as avea nevoie sa cutreier standurile in lung si in lat.

Morning rush

Cred ca sunt satule si enervate de graba de fiecare zi, mai cu seama de cea de dimineata. O sa fie bine in vacanta, nu o sa ne mai zoreasca nimic intr-o directie sau alta.
Ma intreb cum reactioneaza alti copii cand totul se grabeste in jurul lor...

Am apuci!

Duminica, situatia a fost de asa natura incat fiecare dintre noi a iesit cu cate o fetita: Marius si Larisa au mers la volei (fetelor le place tare sa mergem la volei), eu si Sara am mers la Polus. Printre altele, m-am nimerit la un raion cu incaltaminte. Am chemat-o pe Sara sa probeze o pereche. Raspuns neasteptat, dat de la distanta, cu ostilitate: "Am apuci!"-si a aratat cu degetelul catre papucii ei. :-) :-)

O cina de succes

Am avut un weekend ca intr-un carusel. E al doilea consecutiv. Cred ca cu totii iesim putin ametiti din el si cu senzatia ca nu am apucat sa facem nici jumatate din ce ne-am fi dorit, din ce ar fi trebuit. Probabil ca e rezulatul ultimelor 2 saptamani, in care noi, amandoi parintii, am fost foarte ocupati si preocupati.
Dar aseara, ca sa incununam un weekend plin, am servit cina impreuna. A avut un suuces nebun, nimeni nu isi scotea nasul din farfurie...sper ca nu numai din cauza foamei de lup.
- friptura de pui si cartofi la cuptor- cu aroma de lamai, patrunjel si ulei masline (preluat de la Jamie Oliver)- fetele, cate o pulpa intreaga de fiecare, plus cartofi frumos rumeniti
- suma crema de legume- inspirata completare, facuta de urgenta (aici si nu numai, Adi Hadean a avut un cuvant important de spus)- asa, ca de un polonic zdravan si ceva de fiecare fetita
- prajitura brownie cu inghetata (nu eu am facut-o :-), am fost invitati la vecinii nostri de vis a vis pentru desert.
Ne-a fost de bine.

Si noi invatam de la ei

Ultima saptamana a fost aglomerata pentru noi, cei mari, mereu in viteza, mereu in criza de timp si...cu evenimente cauzatoare de stres.
Semnalul de alarma pe care nu l-am putut ignora- acum vreo 2 zile, la masa, Larisa facea glume si eu eram prea serioasa: lade mami, lade! (razi mami, razi!) Ouch, that hurt... Ieri seara Larisa nu a mai rezistat ca in ultimele zile cand aveam in permanenta treburi de oameni mari de facut si m-a tintuit de un scaun sa ii citesc si sa ii raspund la intrebari: da asta ce-i?, ce-i asta, mami? A fost bine pentru amandoua dar a durat prea putin.
Imi pare rau de fiecare zi in care nu sunt in stare sa fiu cu mintea la ele, fie si numai pentru un timp scurt. Stiti voi sintagma "timp de calitate".

Bebe in brate

Mi-a aratat azi un prieten ceva fain: puteti sa va tineti bebelusul aproape, la plimbare si nu numai , sa "iesiti din multime" si sa fiti "in trend" :-)

Conversatii amicale la 2 ani

Ieri dimineata, in graba pregatirii pentru cresa, mai degraba haos as zice, Larisa o intreaba pe Sara: "Cum esti? Bine? Bine. Bine?" Zambete de la cei mari. La cateva minute, vine ecoul- Sara, jucandu-se singura intreaba: "Cum esti? Bine? Cum esti? Bine."

Azi dimineata, Larisa, cea care da trezirea in familie, ca de obicei, o data ajunsa in "patu` mare" unde ii faceam semne discrete ca toata lumea inca doarme, spune sacadat si tare, incercand sa traga aer in piept dar avand prea multe de zis dintr-o data: "unde-i buni?" si dupa aceea explicatiile de-a valma: ca e acasa, ca doarme, ca tati merge dupa dupa ea cu masina si o aduce acasa la noi... In iuresul explicatiilor mai pierde suzeta din gura...:-)

Sara are un stil desavarsit: daca vrea ceva (sa primeasca sau sa faca), intoarce usor capul asa, ca si cand s-ar pregati sa se uite la tine cu coada ochiului, inclina capul putin si cu un zambet irezistibil zice: pot? vreau (adica "beau")? Da? Da? Da. Da? Daca raspund nu, zice si ea Nu? Nu. Adorabila. Larisa nu intreaba nimic, cere in gura mare. LOL In schimb, daca vrea sa vorbeasca cu tine si nu esti atent numai la ea, iti pune palmuta pe obraz si iti intoarce fata ca sa te uiti numai la ea, face ochii ei albastri mari-mari si incepe un tir de fraze si intrebari care necesita concentrare si participare activa.:-) Din partea celor mari, bineinteles.

Cum ar fi sa aveti langa voi 2 prunci de aceeasi varsta care intreaba intr-una: ce-i asta mami? da asta ce-i? unde-i x, y, z? Va spun eu: frumos.

Ieri, intorcandu-ne acasa de la cresa le intreb: ce vreti sa facem? Mergem sa cumparam papuci sau mergem acasa? Sara: mergem acasa! Larisa: mergem la Polus! Necaz, in doua directii diferite deodata nu se poate merge. Reformulez dupa cateva negocieri esuate: mergem sa cumparam papuci pentru amandoua si apoi acasa sa mancam? Unanimitate: Da. Cum au esuat negocierile: avand in vedere ca duminica am fost doar cu Larisa si cu o prietena la cumparaturi (Sara era lenesa-adormita cu tot cu tati), Lari a organizat rapid pe toata lumea, tot asa, fara sa respire si spunand tot de-odata. Traducerea este: Larisa merge cu mami la Polus sa cumparam papuci si pe Sara o ducem acasa la tati. LOL din nou

Ma uit la cele vreo 4 luni care au trecut de cand nu am mai scris si au fost atat de aglomerate si de galopante incat am impresia ca au fost ca nisipul fin: s-au scurs printre degete. Au inceput sa vorbeasca in martie. Adica vorbeau si inainte dar nu propozitii si fraze. Din martie nu este zi care sa nu ne surprinda.

Am avut si o perioada foarte dificila, care nu sunt sigura ca a luat sfarsit: perioada revoltei, al lui nu, a conflictelor zilnice, a nemultumirilor. Recunosc ca m-am simtit depasita. Nimic nu era suficient de bine, de repede, de amuzant, de orice... si faceau asta deodata, fie pentru acelasi lucru, fie pentru lucruri diferite. Pe langa asta faceau dinadins invers toate lucrurile despre care au invatat intr-un anume fel: aruncau mancarea de pe masa, se jucau cu tacamurile, refuzau mancarea, alergau pe strada singure si altele. acum e faza lui "Nu, fac eu!" Asta e ok, imi pare bine ca asa stau lucrurile.
Facand abstractie de faptul ca ce voi spune suna a cliseu, chiar vreau ca fetitele mele sa fie independente, increzatoare in ele, stapane pe ele, sa invete sa gandeasca (nu ce sa gandeasca), sa se exprime, sa stie ca suntem langa ele daca ne cheama si au nevoie de noi. Nu vreau sa ma insinuez tot timpul in ce fac si ce gandesc si ce doresc si sa le influentez. Pozitia de observator este una foarte buna de multe ori: invata sa se descurce singure, iti dai seama cand este intr-adevar nevoie de tine, iti dai seama de limitarile si prejudecatile cu care ai crescut la randul tau si te face sa te gandesti sa mai renunti la idei preconcepute si interdictii prea putin necesare, iti aminteste de cum erai tu ca si copil si te mai deschizi la minte...