Ultima saptamana a fost aglomerata pentru noi, cei mari, mereu in viteza, mereu in criza de timp si...cu evenimente cauzatoare de stres.
Semnalul de alarma pe care nu l-am putut ignora- acum vreo 2 zile, la masa, Larisa facea glume si eu eram prea serioasa: lade mami, lade! (razi mami, razi!) Ouch, that hurt... Ieri seara Larisa nu a mai rezistat ca in ultimele zile cand aveam in permanenta treburi de oameni mari de facut si m-a tintuit de un scaun sa ii citesc si sa ii raspund la intrebari: da asta ce-i?, ce-i asta, mami? A fost bine pentru amandoua dar a durat prea putin.
Imi pare rau de fiecare zi in care nu sunt in stare sa fiu cu mintea la ele, fie si numai pentru un timp scurt. Stiti voi sintagma "timp de calitate".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu