Primul dinte la 8 luni si catre 2 saptamani

Ieri Larisa a avut crize de plans cum rar se intampla. Nu am stiut ce sa-i fac, o vreme a fost incantata de luatul in brate, dar o vreme scurta. Dupa ce le-am adus acasa de la plimbare si le-am dat cina, ne-am asezat pe salteluta sa ne jucam cu mingea. Ii place foarte mult, stie sa ti-o arunce si asteapta sa i-o dai inapoi. Sara era si ea pe salteluta dar avea alta treaba, ca de obicei. Jocul cu mingea a facut-o sa rada pe Larisa si am vazut o pata micuta, alba, pe gingie, in partea de jos. Aha! M-am emotionat, recunosc! Am verifcat sa vad daca nu e o urma de mancare, o bucatica de hartie sau orice altceva ce se poate sterge. Pata a ramas acolo. Asadar, una din printesele mele o sa aiba UN dinte. Cred ca o sa fie tare haioasa.
Am intrebat lumea, deja de la 5 luni, cum arata o gingie atunci cand dintele se pregateste sa iasa. Raspunsurile nu m-au ajutat deloc sa identific corect momentul. De 2 luni mi se tot pare ca "rasare" un dinte. Am sa incerc eu o descriere, sper sa va ajute intr-adevar: gingiile sunt umflate de parca ar fi niste balonase (ca si cum ai pune o minge sub un material) si "balonasele" respective au forma viitorilor dintisori. Atunci cand sparge gingia se vede albul dintelui, la noi acum e doar un coltisor. E incorect spus ca se vede o dunga alba pentru ca nu e general valabil. Se vede punctul sau punctele in care dintele sparge gingia, adica "balonasul" isi dezvaluie "bagajelul".
Va tin la curent pe aceasta tema pentru ca stiu ca e un subiect arzator pentru parintii de bebelusi ;-).

Pe olita cu gemenele

Am cumparat olite de vreo trei saptamani si ma tot invart in jurul lor gandindu-ma la o metoda eficienta de a-mi invata fetele sa se ceara si sa stea pe ele.
Bineinteles, degeaba caut metoda daca eu nici macar nu le-am pus pe olite! Acestea fiind spuse, sambata, dupa ce au luat cina, le-am adus olitele in bucatarie si le-am asezat. Au stat cat de cumintele s-a putut, adica nu au plecat nicaieri de acolo ;-). Am avut bafta, Larisei i-am prins "momentul" si olita ei a fost inaugurata. N-a avut nici o problema sa o foloseasca. Ura! Ne-am entuziasmat, si Marius, si eu. De atunci, azi e marti, ma uit la olite si ma gandesc la o metoda si iar nu le folosesc.
De azi se impune o schimbare de atitudine din partea mea. Va tin la curent cu modul de operare, sunt convinsa ca o sa gasesc o varianta care sa dea si rezultate.

Ultimele doua zile- cand copiii ti se incurca printre picioare

In ultimele doua zile am experimentat lucruri noi: cum e cand copiii tai ti se incurca printre picioare si circula peste tot si pun mana pe tot ce ti-ai "dorit": aragaz, matura, aspirator, sertare :-). Le-am asezat in premergatoare si le-am lasat usa deschisa (am mai facut asta de multe ori). De data asta au iesit din camera si s-au tot dus, amandoua, una dupa alta, cu viteza, lovindu-se de ce le statea in cale: pereti, scaune, mobile, usi inchise (cea de la intrare, din fericire). Au fost foarte nemultumite atunci cand le-am obstructionat miscarile. Oricum, mi-a placut mult se le vad circuland prin casa, chiar daca a trebuit sa fiu si cu ochii pe ele si sa imi vad de treburile pe care le aveam.
Imi sunt dragi tare in curiozitatea si noua lor viteza de deplasare.
Ce pot sa spun este ca sunt ascultatoare: stiu ce inseamna un ton sau altul al vocii mele, inteleg cuvantul "lasa" (evit pe cate posibil "nu" si "nu e voie") si nu insfaca chiat totul fara sa mai lase din mana indiferent de reactia mea. De asemenea ma obisnuiesc sa le atrag atentia numai daca ating/trag/deschid ceva ce chiar nu ar trebui: perdea, draperii, aragaz, matura (nu de alta dar perii ei nu sunt tocmai foarte curati daca o folosesti des), cabluri (ce a mai ramas pe afara).

Succese de sambata dimineata

Fetitele mele iau micul dejun dimineata si apoi se joaca pana soseste ora de culcare (cam la doua ore dupa ce s-au trezit, dar nu mai repede de ora 09.00). In dimineata asta le-am asezat in tarcul lor de joaca si la un moment dat am vazut-o pe Sara prinzandu-se cu manutele de barele de lemn ale tarcului si ridicandu-se in genunchi si apoi in picioare. Am fost foarte bucuroasa de reusita ei! S-a mai ridicat o singura data pana acum, de vreo 1 saptamana, poate 2, dar in patutul ei. Acolo era putin mai simplu pentru ca o ajuta marginea patului. Se sprijinea cu bratele si pieptul si impingea din picioare. Dupa episodul respectiv a trebuit sa ii las salteaua la nivelul de jos ca incepea sa fie periculos... :-)
Desi pana acum Larisa dadea tonul la toate, fiind mai mare, in ceea ce priveste tot ce tine de deplasare Sara e campioana. Dar e si foarte energica si dornica sa puna mana pe toate. Se deplaseaza pe podea ca un soldat profesionist (repede si eficient). Are o minge preferata si si-o arunca singura numai ca sa se tarasca sa o prinda din nou. Face asta de mult deja, de pe la 6 luni, poate 6,5 luni. Sunt curioasa ce anume o va face pe Larisa sa faca miscarile pe care le face Sara, miscari care o duc la statul in picioare.
Noi le caracterizam in felul urmator: Sara e in lumea ei si Larisa e in lumea asta. Poate ca de aceea Sara e asa de avansata fata de Larisa- intra in lumea ei inchipuita si se joaca si "vorbeste" si se agita. Larisa urmareste tot ce se intampla in jurul ei si comunica cu cei ce o inconjoara. Sigur ca si ea are jocurile ei, dar mai rar decat Sara, raportat la acelasi interval de timp.

M-am decis

M-am decis azi sa fac totusi in blog in care sa scriu despre experienta noastra ca si parinti de multpli, gemeni respectiv. Am ezitat pentru ca nu in fiecare zi am timp sa postez insa daca am ceva de zis as putea sa notez intr-un doc word si sa transfer mai ingrijit in paginile acestui blog cand am ragaz, nu?

Gemenele noastre au 8 luni imediat (in cateva zile, ce mai conteaza?). Numele lor sunt Larisa Maria si Sara Gabriela. S-au nascut pe 18 ianuarie 2010. Larisa a venit prima, Sara la 10 minute dupa ea. Ar fi multe, multe de povestit in legatura cu lucruri care s-au intamplat de la nasterea lor si pana acum. In masura in care o sa reusesc sa imi adun si sa imi structurez amintirile, am sa le trec aici.

Sara a mers azi pentru prima data in patru labe. Putin, dar cred ca s-a lamurit cam care e miscarea… Ce-i drept aluneca pe parchet. Sunt sigura ca maine incearca din nou.

S-ar putea sa fi rezolvat problema referitoare la mancare: am sa gatesc pentru toti feluri de mancare potrivite fetelor, eventual + 1 fel numai pentru noi. M-am gandit si ar inseamna 3-4 feluri de gatit intr-o zi, care ar ajunge 3 zile cu prisosinta. De cand am inceput diversificarea ma confrunt cu doua situatii: gatesc pentru fete si noi ramanem cu ce mai este in frigider sau la conserva; cumparam 1 data pe saptamana legume, fructe si lactate, fie pentru ca nu prea mai sunt, fie ca sa completam. Cheltuim o gramada de bani fara a fi in stare sa ne dam seama de cat avem nevoie de fapt pe luna sau macar 1 data la doua saptamani. Am sa vad daca noua metoda da roade.