Ce sa (mai) fac bebelusului de mancare? -idei gustoase

Am gatit sau am servit fetitelor mele tot ce scrie mai jos si multe altele pe care nu le mai tin minte din pacate. Nu am scris ce se potriveste carei varsta pentru ca totul poate fi adaptat din punctul de vedere al ingredientelor folosite si al texturii, in functie de fiecare bebelus si de stilul/ preferintele in ale mancarii ale familiei din care face parte. Mie imi place sa folosesc condimente si ierburi, imi place sa combin fructele cu carne si cu legume. Noi asa mancam. Larisa si Sara au ingrediente preferate: mazarea, iaurtul, banana, dovleacul, ficatul, dovlecelul, pestele facut in lapte, supa de pui, legumele la cuptor, traiasca painea (cu unt sau fara) si mamaliga cu branza su smantana sau iaurt. Mai sunt si altele. Orezul le place insa mai putin. Le fac din cand in cand ceva cu orez (de preferinta ca si garnitura ca sa il pot inlocui cu paine sau paste). O fi textura de vina.
 Am descoperit in site care imi place foarte mult pentru ca explica o gramada de lucruri despre legume si carne si pentru ca retetele sunt pentru bebelusii aflati la inceputul diversificarii si pana la adulti. Orice fel de mancare de acolo poate fi servit intregii familii, cu adaptari daca se considera necesar. Este vorba despre http://www.homemade-baby-food-recipes.com/index.html
A, sa nu uit: stiu ca peste tot scrie ca nu este bine insa eu mai pun din cand in cand unul-doua varfuri de sare in mancarea lor. Asta in caz ca va intrebati ce e cu sarea. faceti cum credeti de cuviinta sau cum va sfatuieste medicul. Eu  nu incerc sa sfatuiesc pe cineva sa puna sare sau condimente in mancare.

1. paine cu crema de branza (cas proaspat din lapte de vaca/branza de vaci, smantana, busuioc, putin ulei de masline, rosii (pulpa de la rosii) ); paine cu unt.
2. banana coapta cu cereale/iaurt/branza de vaci

3. Fish Baby Food Recipes - Hearty Fish Chowder
Read more: http://www.homemade-baby-food-recipes.com/fish-baby-food-recipes.html#ixzz1496u1dbf

4. sfecla rosie (fiarta si data in blender) cu piure de cartofi si pui/ficat/ foarte buna cu galbenus de ou fiert- bun cu chimen

5. sfecla cu iaurt/branza de vaci

6. iaurt cu cereale si suc de portocale

7. spanac
8. ou moale in cana (cu paine si lapte)
9. piure de morcovi, pastarnac (ambele fierte in apa cu putin ulei/unt) si banane (proaspete, fierte in putina apa sau coapte in coaja/fara coaja)- se face cu lapte (probabil ar merge adaugata putina scortisoara sau nucsoara
- se poate amesteca cu cereale si/ sau iaurt
- se poate pune peste cartofii fierti sau piure sau peste orez
- merge si telina si patrunjelul (radacinile), in ce combinatii se poate/se doreste
10. paste cu legume (ceapa, usturoi, morcov, telina, rosii)- se poate pune sare, piper, busuioc, patrunjel
11. cartofi natur (cu ulei de masline, patrunjel, chimen fin) cu peste file facut la cuptor (cu sare, piper, usturoi granulat, cateva bucatele de unt) in vas termorezistent sau folie aluminiu (eu nu folosesc)
12. mar copt/fiert in putina apa cu scortisoara si iaurt/branza vaci/urda. se pot adauga cereale.
13. praz sotat in unt sau ulei vegetal, cu dovlecel, dovleac, rosii pasate (ierburi dupa gust) cu paste
14.la cuptor, in vas termorezistent- ficat, cartof, dovleac, conopida/ cartof, conopida, mar, dovlecel- am adaugat putina sare, piper, ulei masline, apa, patrunjel
15. tocanita cartofi: ceapa, ghimbir sotate in unt sau ulei, adaug morcovi si cartofi, asezonez cu putina sare, chimen praf si patrunjel
16. paste cu dovlecel: se dau prin unt sau ulei masline ceapa taiata marunt cu usturoi taiat marunt (sau usturoi granule), se adauga dovlecelul taiat cuburi mici, se face un sote, se adauga putina apa daca este necesar (eu nu am adaugat), se adauga condimente sau ierburi aromatice (ex: busuioc/salvie/maghiran/- dupa preferinte). Se serveste cu paste fierte in apa cu putin ulei de masline.
17.cartofi la cuptor cu usturoi si rozmarin (si alte ierburi, iese foarte bun).
18. papanasi
19. banana coapta cu lamaie (si eventual putina branza de vaci): peste fellile de banana coapta se picura cativa stropi de lamaie. E delicios!
20. Ccrne gatita cu legume si gutui (gutui fara coaja, fierte impreuna cu restul ingredientelor sau separat).
21. supa de curcan cu legume (supa de curcan clara, ramasa extra, se poate pune la frigider si se poate folosi in loc de apa pentru alte feluri de mancare sau pentru cand puneti mancarea solida in blender si nu doriti sa puneti (din nou) apa :-).
22. mazare cu pui (eu pun putin usturoi si morcov razuit iar la sfarsit smantana cu putina faina si neaparat menta)
21. dovlecel scazut cu sau fara pui (ceapa, usturoi, morcov, telina, eventual nitel ghimbir, dovlecel predominant): il pregatesc cu lapte si putina faina, ca sa iasa un sos alb, mai consistent. Neaparat pun ierburi, 1-2 feluri (patrunjel/tarhon/busuioc/salvie etc)
22. cartofi in tocanita sau supa, cu legume si fenicul: feniculul da o aroma usoara, speciala, parca putin mentolata, mancarii.
23. paste cu sos pesto (= de busuioc): se fierb pastele, se scurg, si se adauga peste o lingurita- doua de sos pesto, incalzit putin intr-o tigaie sau un alt vas adecvat pentru paste, si se amesteca putin cat timp este pe foc sosul. Nu tineti mult pe foc, sosul se arde repede. Gata.
24. legume la cuptor (ceapa, ardei, dovlecel, vinete, cartof, rosie felii si altele din ce mai aveti acasa) cu ou si cascaval sau mozarela, iar deasupra pesmet: le-am pus intr-un vas termorezistent, uns cu unt, am pus si putin ulei de masline si apa cand toate ingredientele au fost asezate in vas. A iesit foarte bun. Se pot servi cu smantana sau iaurt.
25. supa de linte si alte legume (se gateste ca si fasolea boabe)
26. puire cartofi cu mar/para/gutuie/piersica/caisa/dovleac: combinati cartofii cu ce doriti, indiferent de alegere va avea gust bun
27. piure de conopida (cu sau fara cartof) cu ficat de pui (fiert sau facut la cuptor)
28. piure legume: conopida, fasole verde, cartofi, dovlecel, telina
29. avocado cu supa de legume sau de carne cu legume (se adauga in mancare inainte de servire, in farfuria cu supa)
30. iaurt cu avocado
31. supa crema de mazare
32. supa crema de linte
33. mamaliguta cu branza si smanatana sau iaurt
34. piure de cartof si spanac: cartofii fierti si spanacul oparit (fiert) se pun in blender cu utn si lapte. E bun tare.
35. papricas de pui cu mamaliguta
36. orez cu lapte si fruct copt sau fiert (la alegere si dupa gust). Se poate pune scortisoara.
37. gris cu lapte (ca si orezul cu lapte)
38. cartofi piure cu branza
39. fruct proaspat, fiert sau copt, cu branza (se poate pune nucsoara sau scortisoara sau suc de lamaie/portocala)
40. pui cu piersici (sau caise) si garnitura de orez sau cartof
41. carne de pui cu orez si morcov (se poate adauga unt si suc portocale): eu nu am facut-o dar poate va inspira.
42. gomboti fierti cu prune
43. fasole verde cu legume (supa sau piure), cu sau fara carne

Vase frumoase in care gatesti si servesti mancarea copilului tau

Am primit zilele trecute cadou un set de vase din email, produse la Sighisoara, vase destinate gatitului si servitului mancarii pentru bebelusi si copii mici. Sunt frumoase si mici, ca pentru pitici (incape mancare pentru doi bebelusi pentru 1 zi sau 2). Aici este linkul catre site-ul produsului: Vase pentru bebe de la VES . Eu sunt incantata. Puteti consulta si Concurs: Vase pentru bebelusi de la VES .

Pregatiri pentru cresa

Putina lume stie ca Larisa si Sara vor merge la cresa in ianuarie, iar eu, la serviciu. Am luat aceasta decizie gandindu-ma la tot felul de aspecte, dupa care mi-a parut rau, dupa care m-am gandit ca este totusi bine. In fine dupa multe intrebari si cum ar fi (fost) daca, temeri. frici etc, mi-am zis ca ar trebui sa reactionez atunci cand va fi nevoie. E complet nou pentru mine, nu stiu ce inseamna sa duci la cresa, iarna, copii de 1 an si sa te intorci la serviciu.
Tineti-ne pumnii :-), sa ne fie bine.

M-am uitat pe cateva poze postate pe internet de la cresa la care au fost acceptate si singurul lucru care mi-a trecut prin minte a fost: "sigur le va placea".

Ieri- ziua primilor pasi

Ieri a fost ziua primilor pasi pentru Larisa. O tineam de o manuta si ne plimbam prin casa. Mi-a dat la o parte mana si a facut cativa pasi singura. A fost grozav. Inca nu are suficient curaj, dar am vazut ca vrea sa faca lucrurile singura- acesta si altele... :-)  Inca ceva... Isi tine echilibrul cu o mana ridicata, de parca ar fi arestata ;-) (cum zicea o prietena).

Sara a descoperit ca a face baie e nemaipomenit de distractiv: a scos afara jumatate de vanita de apa :-), a incercat sa prinda cu gura valurelele de pe apa, a incercat sa prinda in mana apa ce curgea de la dus, a tipat, a chiuit, a ras, s-a inecat si a luat-o de la inceput.

Pentru a doua zi de stat in casa, din cauza racelii (Larisa a facut si temperatura, asa ca am fost consemnate la domiciliu).

Gemenele noastre constientizeaza sentimente de atasament fata de noi

Ieri s-a intamplat ceva interesant. Am fost in vizita la niste prieteni si, pentru prima oara, fiind in bratele unuia dintre prietenii nostri, Sara si-a intins mainile spre mine sa o iau la mine brate... Larisa indiferent cine s-a ocupat de ea si cum (plimbat de manute, in brate, jucat cu mingea, etc), ma cauta cu privirea si semnala ce vrea sa vina la mine. A fost emotionant pentru ca a fost o premiera. Chiar asa de evident nu a mai fost pana acum. Fetitele noastre cresc.

Nu am mai scris de mult insa am lucrat la 1-2 articole care inca nu sunt gata. Intre timp, Larisei i-au iesit doi dinti sus, unul e mai lung, celalalt de abia a spart gingia de cateva zile. E asa de haioasa pentru ca atunci cand isi arata dintisorii se vad bine doar cei de jos si cel de sus mai mare! Parca e un iepuras stirb... :-)
Tot Larisa s-a ridicat in pat singura, saptamana trecuta. Are o alta tehnica fata de cea a Sarei. Ea a asteptat sa ajunga, in genunchi fiind, cu mainile la marginea patului si sa se ridice din maini, ca sportivii. Sara se srpijina cu mainile de o suprafata si se impinge in picioare. Tot ea se ridica in picioare oriunde s-ar afla, insa pe Larisa am vazut-o doar de doua ori. Poate, deci. Daca nu se intampla mai des inseamna ca poate nu o intereseaza chiar asa de tare deocamdata, cine stie?

A invata sa dai, oferi, imparti cu altii

Socrii mei, atat timp cat fetitele au fost singure la ei, le-au invatat in mod repetat sa dea ceaa ce au in manuta si altuia, multumind frumos si felicitandu-le. O lectie grozava, de care eu nu neaparat ca am uitat, dar am uitat sa ii acord importanta cuvenita inca de acum. Povesteam cu o prietena, mamica de gemene si ea, ca fiind tot timpul cu capul plin de tot ceea ce este legat de fetitele noastre, ne scapa din vedere detalii importante, cum ar fi acesta: a da, a imparti.
Mai sunt niste lucuri de detaliu: daca vreau sa invete ce inseamna sa fii ordonat si curat, trebuie ca atunci cand le imbrac sau le dezbrac sa nu arunc hainele jos langa ele (normal ca le strang, le impaturesc si le asez la locul lor dupa aceea), chiar daca e comod. Ar trebui sa le asez frumos, ordonat, pe pat sau pe fotoliu, ca sa nu ma trezesc ca la un moment dat ele isi vor arunca hainele cat colo pentru ca m-au vazut pe mine.

O prietena, mamica si ea, are o fetita foarte dificila atunci cand vine vorba despre mancare. Ca sa o distreze si sa ii trezeasca interesul pentru ce are in farfurie, ii explica ce manaca scotand varza sa pastele sau etc din farfurie si numindu-le. A venit o surpriza la care nu se astepta. Fetita face acum acelasi lucru dar in alte scopuri: nu vrea sa manance ce i se da asa ca isi scoate mancarea din farurie si o arunca cat colo... 

Cred ca e destul de dificil sa ai grija la toate aceste detalii si sa gandesti tot timpul pe termen mediu si lung. Imi este clar acum ca noi, parintii, ne influentam decisiv copiii. Ca sa evitam scapari greu de corectat trebuie sa ne monitarizam propriul comportament. Grea treaba!

Cum rezolvi dilema a doi bebelusi care invata sa mearga, afara si in casa

Am avut o sclipire si le-am asezat pe Larisa si pe Sara in spatele caruciorului, cu manutele pe barele de aluminiu, si am facut o plimbare scurta-scurta pe afara, fiecare pe picioarele ei. Larisa a inceput mult mai tarziu decat Sara sa se deplaseze insa acum, o surclaseaza. Poate sa mearga mult, ca si timp si distanta si are o viteza... mai ales daca vede o minge si vrea sa ajunga la ea sa o loveasca cu piciorul. Fotbalista lui tati! :-) Stai sa o vada si Marius...hahaha  La mersul de-a busilea amandoua sunt campioane :-) .
In casa procedez in felul urmator: le pun mai rar in premergatoare in schimb le las pe jos, sa se miste cum doresc si cat doresc. Sara se ridica in picioare tinandu-se de orice e mai inalt, indiferent ca e stabil sau nu (auch), Larisa examineaza, probeaza, testeaza, concretul se lasa asteptat. Am observat ca le place asa. Cateodata le tin de manute si mergem impreuna in pozitie verticala :-) . De la nani la papa si invers, dupa jucarii, de la papa la joaca, depinde de doleantele lor. Vin la mine si se manifesta atunci cand vor sa le ajut sa mearga.

Asta nu-i nimic, azi am cunoscut o mamica  a carei fetita a invatat singura sa mearga... Nu a putut sa o ajute pentru ca a ramas insarcinata cand fetita avea catre 9 luni si i-a fost rau-rau. Mititica s-a descurcat. Tot asa, mi s-a spus despre o mamica de gemeni ai carei bebelusi invata singuri sa mearga (in casa, nu stiu afara cum face). Le-a amenajat in casa un fel de tarc (cerc)- nu am detalii din pacate!
Poate cineva trecut prin focul acestor evenimente a folosit solutii ingenioase si ni le imprataseste si noua!

Din iunie pana in octombrie, in imagini

Iunie-august, 6-7 luni

August, 6 luni si 3 saptamani

Septembrie, 8 luni

In parc, la hinta (din pacate nu le-am fotografiat pe hinta :-( )

Octombrie, aproape 9 luni

Octombrie, sfarsit, prima fundita in par

Viata de cuplu dupa nasterea copiilor

E un subiect tare sensibil, mie una nu imi este la indemana sa scriu despre asta. O fac pentru ca am avut ieri o discutie cu o mamica la fel de proaspata ca si mine si am auzit cu surprindere ca si ea impartaseste multe din gandurile, temerile, problemele mele si ca nu e singura...
M-am intrebat de ce e dificil de scris despre asta si mi-am dat seama ca de fapt eu diger cu greutate subiectul, dar sa mai si scriu despre el... Asta ar presupune o anumite claritate si clarificare facuta macar cu mine insami ori asta e mai greu decat pare. E ca si atunci cand nu am mai avut suficient lapte si Sara ramanea cu mesele incomplete si plangea de mama focului iar faptul ca ii e foame era singurul lucru pe care nu il luam in calcul...cum adica nu raspund nevoilor bebelusilor mei?- dar despre asta voi scrie in curand un articol separat...
Viata noastra de cuplu, ca sot si sotie, barbat si femeie, s-a schimbat dupa prima luna de la conceptie. A inceput o stare de rau si greata 24h pe zi, as putea sa spun groaznica. Nu eram in stare, o data ajunsa acasa de la serviciu, sa stau in picioare, ma chirceam in pat si ma ridicam dimineata. La serviciu nu stiu cum a fost. Nu imi mai pot aminti. Oricum se cerea de la mine randament si pe de o parte mi se pare normal. Nu era nimeni care sa ma ajute si sa imi preia temporar o parte din sarcini... 8 ore la serviciu treceau, stand pe scaun si straduindu-ma sa imi vad de treaba. Cand ajungeam acasa eram stoarsa de oricve vlaga si saream peste mancat si baut lichide si ma asezam in pat. Marius a fost grijuliu si intelegator cat a durat faza asta, adica vreo 3 luni. La un moment dat a spus doar ca se simte de parca e singur in casa, ca ii e dor sa schimbam o vorba sau sa ne uitam la un film impreuna. Dupa ce a trecut raul m-am gandit ca viata noastra intima intra in normalitate dar m-am inselat. Eu aveam deja o burtica notabila pentru 4 luni si sarcina era jos, se sprijinea pe osul pelvian. Mai tarziu, in ultimul trimestru, cand ma ridicam din pat, puteam sa tin in mana capul Larisei... Cu toate ca vroiam apropierea, era atat de incomod incat am renuntat. Ne-am acomodat noii situatii si am mers inainte. Sunt o fericita ca nu am avut discutii, reprosuri, certuri sau alte porcarii din cauza asta, ba chiar eu eram cea care imi exprimam nemultumirea ca mi-a asa de incomod. In trimestrul 3 medicul a anuntat interdictie asupra raporturilor sexuale asa ca si daca am fi putut (eu adica), de data asta nu am avut voie.

Au sosit fetitele pe lume si au trecut primele 6 saptamani si controlul de rutina la care medicul mi-a spus ca sunt bine si vindecata. Degeaba. Pe langa faptul ca eram asa de obosita incat regretam orice jumatate de ora in care as fi putut sa stau in pat si nu am stat, inca era dureros sa stau in fund. A trecut catre 2,5 - 3 luni. A urmat o perioada in care cred ca Marius a avut un blocaj psihologic. El de-abia se acomodase si devenise pe deplin constient de noutatea vietii noastre. Totodata, se petreceau in familia noastra, niste lucruri care aveau de-a face cu serviciul, care il faceau sa fie suparat, frustrat, ingrijorat, prea putin echilibrat si s-a indepartat de mine fara sa realizeze macar. Eram ca si colegii de apartament sau mai putin. Avea activitati zilnice care nu ma includeau si s-a cascat o gaura intre noi pe care nu mai stiam cum sa o acopar. Asta a durat din martie pana in iulie catre august. Mult, foarte mult. In urma numeroaselor discutii si certuri, mai mult certuri de fapt, in miezul carora nu vreau sa intru ca e intr-adevar prea personal, situatia s-a remediat si a cazut inapoi pe pamant in ceea e priveste relatia noastra. A inceput sa faca schimbari. Tot nu era in regula. Incepusem ceva dar eram foarte departe de cum eram inainte de sarcina. Putine imbratisari, sarutari, rasete, glume, clipe intime. Nu imi dadeam seama nicicum de ce. Acum, inainte de a le duce pe fetite, avand in vedere ca ne certam pentru ca eu vroiam sa le las un weekend si el nu si nu, mi-am dat seama ca de fapt eu nici nu i-am explicat nevoia mea... Comunicarea, bat-o vina... Nu stiu daca exista ceva mai important intr-o relatie, zau. Si avem minusuri la capitolul asta. Mai avem multe de invatat. I-am spus ca eu cred ca ne-am indepartat unul de altul si ca am nevoie sa imi dau seama ce se intampla cu mine si cu noi. Mama lui l-a convins ca se poate ocupa de fetite si asa a consimtit la weekendul liber.

A fost fain intre noi, ca si "inainte". Am ras, ne-am jucat, ne-am iubit, a fost relaxant, spontan, toate fara eforturi, deci toate erau la locul lor dar inchise cu cheia. Dar cine le inchidea cu cheia? Duminica am avut timp sa ma gandesc si sa imi dau seama ca eu eram principalul actor in "comedia" asta. Ma urmarisem deja: foarte rar veneam la usa cand venea acasa, ca sa il intampin (pupici, imbratisari, zambete). Nici macar nu aveam motiv pentru asta, pur si simplu faceam o alegere: nu ma opream din ce faceam si de foarte putine ori ce faceam era cu adevarat urgent si important. Dupa ce ajungea acasa alegeam sa nu iau initiativa (de la o imbratisare pana la ce vreti voi) pentru ca ma pastram ocupata, cel putin mental, desi nu mai era cazul. Fetitele dorm in jur de 8 p.m...
De ce? Nici acum nu mi-a clar. Nu are legatura cu el. Am vazut asta sambata si duminica. Nu ma deconectam din vartejul cu fetitele si asta voit. Cred ca nu prea am scuze pentru asta. Totodata, nu eu reactionez la el, ci el la mine. Ar fi cazul sa imi reconsider si pozitia, si atitudinea si comportamentul... Am citit si am auzit povesti in care ideea era faptul ca barbatul cada pe locul doi sau mai jos dupa aparitia unui copil. Pentru mine nu este asta. El este la fel de important ca si fetitele in mintea si inima mea. Fac distinctie intre ce inseamna el si relatia noastra ca si barbat si femeie, sot si sotie, si fetitele si ce inseamna a fi parinti. Mi-ar parea rau ca el sa simta ca nu mai e la fel de important pentru mine... Dar daca s-ar intampla, ar fi rezultatul alegerilor mele de pana acum.

Nu stiu cum e in alte familii cu copilasi mai mici sau mai mari. Cu siguranta sunt unele in care lucururile de mai sus, sau altele asemanatoare, nu au existat. Dar sunt sigura cu sunt o multime care s-au chinuit sau se chinuie cu o departare care doare si pe care au rezolvat-o greu sau deloc... Poate ca e bine sa ne intrebam daca nu cumva si noi, femeile, avem un rol important si negativ in asa ceva.

Sara si Larisa, singure la bunici pentru prima oara...

De vineri Larisa si Sara sunt singure la bunicii de la Campeni. Ne-am gandit si ne-am razgandit in legatura cu asta inca din august. De cand s-au nascut nu am petrecut departe de ele mai mult de 4 ore si asta numarat pe degete. Mi-am luat inima in dinti si am decis sa le las putin acolo si eu sa ma intorc acasa si sa avem cateva zile numai pentru noi, pentru Marius si pentru mine. Am plecat cu greu, am avut impresia ca le parasesc, cumva... M-am simtit la un moment dat chiar vinovata. Mi-a trecut si mi-am explicat ca sunt pe maini foarte bune, ca lucrurile in ceea ce la priveste se intampla ca si cum as fi acolo, chiar mai bine din unele puncte de vedere pentru ca ei sunt doi, eu sunt una si atentia e impartita. Astazi ma duc la ele si joi venim impreuna acasa. De-abia astept sa le smotocesc! :-)
Din pacate am pierdut faptul ca Larisa a inceput sa mearga de-a busilea. S-a intamplat alaltaieri dupa-masa, tocmai dupa ce i-am spus soacrei mele ca am auzit mamici povestind ca unii copii merg intai in picioare si apoi de-a busilea. Am mai pierdut ridicarile in picioare ale Larisei, foarte putin ajutata. Nu-i nimic, mersul de-a busilea e recent si eu voi fi acolo cand se va ridica singura-singurica.

Sara, intr-o interpretare tragicomica- spectacol de duminica

Ieri Sara s-a trezit prea curand din somul de amiaza si a inceput sa se smiorcaie ca inca sta in pat. Noi, parintii, dormeam si m-am trezit de nici nu stiam ce se intampla. Am luat-o si am asezat-o intre noi, cu un spatiu foarte mic pentru miscare stanga- dreapta.
A inceput sa isi ridice manutele spre tavan, cu palmele deschise, urmarindu-le cu interes, scotand sunete intraductibile, ca intr-un act de venerare, dupa care s-a lasat pe spate, cu capul pe mine (Sara nu are astfel de manifestari nicicum).
Cand s-a plictisit de admirarea bratelor si palmelor ei, a descoperit urechea lui Marius si a inceput sa traga de ea ca de o foaie de hartie. Marius a fost neinspirat sa isi intoarca capul hihihi; cealalta ureche a primit acelasi tratament dur :-). Cand nu a mai avut acces la urechi s-a candit sa se tina bine de nasul lui ca sa se ridice in picioare :-) :-). Suna tragic, dar a fost comic tare, eu radeam cu lacrimi. Larisa, din patutul ei, se distra copios de rasul meu, fara sa vada despre ce era vorba :-)

Fascinatia statului in picioare

Pregateam mai inainte pozele facute de Dori pentru a le posta pe blog si m-am intors sa vad ce fac fetitele in tarc pentru ca era cam liniste... Sara era in picioare, cu o expresie incantata pe fata. Am felicitat-o si am chemat-o la mine, pe cealalta latura a tarcului. S-a deplasat singura, mutandu-si picioarele si manutele de la o bara la alta a tarcului.
Larisa s-a aasezat singura in fund, in doua randuri, in ultimele doua zile. S-a asezat in patru labe si de acolo in fund. Prima data am crezut ca imi joaca Marius o festa si nu recunoaste. A doua oara insa, nu am mai avut indoieli. Ceva distractiv: de cand a invatat-o mama mea sa coboare din pat, se deplaseaza pe burta mai mult, dar nu mai vrea in fata, ci numai in spate hahaha!

Atat Larisa, cat si Sara, nu mai au neaparata nevoie sa se sprijine cu ambele maini cand stau in picioare... Cand merg, da, dar nu cand nu se deplaseaza. Ura!

Foto: Dorina Koebele Milas (cand fetitele noastre implineau 7 luni)

O saptamana plina de lucruri noi: dintisori, mers si alte minunatii

In saptamana in care am fost plecate la Valcea, la bunicii mei, Larisa si Sara m-au uimit in multe feluri :-).
Larisei i-a aparut si al doilea dintisor de jos. Primele doua seri la bunicii mei Larisa a plans seara, la cateva ore dupa ce a adormit (in prima seara) si la ora de culcare (in a doua seara). Nu am stiut ce are, nu observasem nimic deosebit la ea. Desi este o practica dezaprobata chiar si de mine, se mai intampla din cand in cand, in situatii speciale: am luat-o langa mine in pat si am dormit impreuna. Asa s-a linistit si, chiar daca a mai mormait in timpul somnului sau s-a mai trezit pentru cateva secunde, noptile au fost calme. Dupa cea de-a  doua noapte am observat ca toata marginea dintisorului ajunsese la suprafata gingiei sau poate ca mai avea chiar foarte putin pana acolo. Larisa urma sa aiba doi dintisori micuti. Trebuie sa precizez ca nu erau drepti, ci usor intr-un unghi cu varful inauntru. Chiar eram curioasa daca dintii de lapte cresc drepti si doar la cei definitivi apar astfel de situatii, dar am primit raspunsul de la Larisa. O prietena imi zicea ca se indreapta si ca nu e nici o problema.
Si Larisa si Sara merg binisor tinute de ambele manute sau de subsiori. Larisa e figura, face cateodata pasi ca de urioasi. Am observat ca, daca au trecut peste un prag mai inalt, sesiseaza si isi ridica piciorul. La coborare parca testeaza apa cu piciorul... Nu stiu unde sa calce :-).
Sara e delicioasa cand merge de-a busilea, prinde viteza, vrea sa iasa din camera si isi deschide singura usa (avem opritor pentru usa deci nu sta inchisa cu clanta, ci doar apropiata). De incantare ca exploreaza si alte incaperi scoate sunete ca un motoras hahaha :-).

Mama mea le-a invatat sa coboare din pat (din patul de adulti). Le-a asezat pe burta, aproape de margine, si le-a tras usor inspre podea, pana cand au stat in picioare. Larisa a avut nevoie sa i se arate o data si de atunci, de cate ori e in pat, se intoarce pe burta si da din fund si din picioare pana cand coboara si ajunge cu picioarele pe podea. E haioasa tare! Sara face mai putine manevre ca sa coboarea, dar nu o distreaza neaparat miscarea asta asa ca o face mai rar.

Cand ne intorceam la Cluj, la iesire de pe Valea Oltului ne-am oprit sa mancam. Am ales o masa langa geam si, dupa ce am hranit fetitele, le-am tinut in picioare pe lavita. Le-am auzit distrandu-se scotand sunete si cand m-am uitat la ele sa vad cauza, m-am distrat copios: afara, pe terasa, era un nene care le zambea si le saluta. Fetitele reactionau la nenea acela si Larisa chiar strangea din pumn ca si cum ar fi zis "salut". Mai tarziu, la stopul pentru gustarea de dupa-masa, s-a intamplat un lucru similar. Hahaha Cel putin stiu ca avem doua fetite prietenoase si comunicative!

Calatorii cu gemenele noastre si cum e cu doi bebelusi la restaurant?

Familia noastra, Campeni, 1 iulie

Familia noastra, Campeni, 1 iulie

Sara si Larisa, Campeni, 1 iulie

Larisa, Campeni, 1 iulie

Sara si mami, Campeni, 1 iulie

Sara, Campeni, 1 iulie

Larisa, Campeni, 17 iulie- 6 luni

Bunica de la Campeni, fetitele si eu, Campeni, 1 iulie

Sara la Campeni, 1 iulie

Sara la Campeni, pe iarba, 1 iulie- avea 5,5, luni

Larisa si Sara, de Pasti, la bunicii de la Campeni- aveau 2,5 luni

Eu cu Larisa si Sara, de Pasti, la bunicii de la Campeni- aveau 2,5 luni

Larisa si Sara, de Pasti, la bunicii de la Campeni- aveau 2,5 luni

Larisa la Campeni, 1 iulie, pe iarba- avea 5,5 luni

Larisa la Campeni, 1 iulie, pe iarba- avea 5,5 luni 

 

Nu am mai scris de martea trecuta. De atunci s-au intamplat o sumedenie de lucruri.
Am sa incep cu ziua de miercuri, 06.10. Fetitele noastre sunt racite deja de mai bine de 2 luni. Le-am administrat tot felul de siropuri vindecatoare, inclusiv antibiotice, pana am ajuns in punctul in care mi-am spus ca nu le mai tratez nicicum... Saptamana trecuta, miercuri, ne-am zis, eu si tatal meu, ca ar fi o idee sa le ducem la salina Turda, poate se vor ameliora simptomele. Sa nu radeti de mine- ca o mama responsabila ce ma aflu, nu m-am interesat deloc daca este binme sau nu. Am presupus doar ca daca e sanatos in general e sanatos si pentru bebelusii mei, in particular. Noroc ca am aflat la timp ca pot cauza un dezastru pentru ca e buna salina doar pentru bebelusii sanatosi. Prin urmare, miercurea cu pricina, tatal meu si Mihaela (sotia lui) ne-au luat pe sus conform planului, insa ne-am dus la Marisel. Drum de 1 ora. Fetitele si-au facut somnul de dimineata cu ocazia asta. Am ajuns intr-un loc minunat. Ne-am spus, hai sa bem o cafea, un ceai, intr-un loc placut. Am gasit o cabana la care as vrea sa ma reintorc ori de cate ori am sa pot: Cabana Motilor. Era soare, frumos, aer curat de munte. Am luat fetitele (ne-am impartit) de manute si le-am ajutat sa oboseasca facand cativa pasi. le-am aratat calutii, tractoarele, dealurile, florile, toate frumusetile din jur. Pe Sara am asezat-o pe terasa, unde era lemnul cald, ca sa isi faca placerea de-a inspecta de-a busilea locul. Am hotarat sa ramanem la pranz. Aveau gata pregatita supa de pui cu taietei, perfecta pentru bebeline! Inauntru, grozav! Alta carte de vizita nu mai era necesara. Am luat loc la o masa cu lavita, ca de, eram multi si am servit masa: intai fetitele si apoi noi. Au mancat cu pofta supa aceea, smantana proaspata si paine. Cat timp si-au rontait painea au stat tacute si linistite, astfel incat am "lins" si noi castroanele cu ciorba. A fost prima iesire la "restaurant" cu bebelusii mei. A fost mai bine decat am visat, nu am avut nici o problema.
Joi dimineata am plecat la drum lung, eu la volan si mama mea cu fetitele in spate, catre Orlesti-jud. Valcea. E drum de 5-6 ore in mod normal, dar noi l-am facut in 9.
Marius si cu mine calatorim cu Larisa si Sara de cand aveau 2,5 luni. Am facut drumuri dese la socrii mei, in Campeni (spre Arieseni). Acela e drum de doua ore. Cu alte cuvinte, ruta Cluj-Orlesti reprezenta un mare semn de intrebare.
Dupa 1.5 ore de stat in masina, fetitele dadeau semne de nerabdare iar la doua ore trebuia sa ne oprim. Prima statie, atat la plecare cat si la venire, a fost pentru pranz. Cand am plecat din Cluj am luat mancare pentru pranzul fetitelor asa ca a trebuit sa alegem din meniu doar mancarea pentru noi, cei mari. Impreuna cu noi erau si Claudiu- unul din fratii mei, cu Roxana- sotia lui. Nu am intampinat nici un fel de problema, au mancat, am mancat si noi, le-am plimbat, le-am distrat. La partea cu plimbatul si distratul faptul ca au fost mai mult de doi adulti a usurat mult lucrurile. Al doilea stop a fost la cca 4 ore de drum, pentru cca 30 minute. Statusem cam 30 min in Alba la ponton, si aproape 1 h in Sibiu bocati in centru din cauza unui accident. Consecinta a fost ca nici nu ne-am apropiat de destinatie si am si tinut bebelusii in masina catre 3 ore sau mai mult o data. Ultima ora a fost cumplita, Larisa a plans de plictiseala, foame, si toate cele aproape non stop, cu urlete, sughituri, nas curgand, ochi umflati si... ce sa va mai spun... nu va doriti asta. La un moment dat a inceput si Sara si am avut combinatia perfecta. Daca nu am fi fortat nota si am mai fi facut un stop pentru cina, am fi ajuns mai tarziu dar toata lumea era linistita.
Drumul inapoi a fost diferit. Am ales alta ruta: de la Valcea catre Fagaras si spre Agnita, Medias, Tarnaveni, Ludus, Turda. Mai lunga cu vreo 50 km, dar libera. Daca suzeta Larisei (o foloseste numai ca sa adoarma) nu ar fi disparut fara urma, nici nu am fi striut ca suntem in masina cu doi pitici de 8 luni. O ora a urlat si a plans ca din gura de sarpe, la fel ca si pe finalul drumului spre Orlesti, de eram cu nervii la pamant. Am incercat sa cumpar dar pe o raza de 100 km nu am gasit nici o farmacie la drumul principal care sa aiba suzete!!!
In fine, opririle au fost echilibrate, la pranz am mancat la o pensiune cu toatele, gustarea de dupa-masa o aveam la pachet si ne-am oprit la un restaurant pierdut pe marginea drumului pentru o cafea/ceai (eu nu beau cafea) iar pentru cina eram deja acasa.
Concluzia: se poate. Sunt niste variante pe care trebuie sa le iei in calcul (incolo nu le-am stiut, incoace eram pregatita), sa ai mancare cu tine pentru toate mesele pentru ca nu se stie daca poti opri si unde poti opri, sa ai doua suzete sau doua din jucariile preferate in caz ca se intampla ceva cu una din ele, sa ai multa apa, ceai sau ce lichide bea bebelusul, pentru orice eventualitate, sa ai biscuiti pentru copii, paine sau covrigei (fiecare cu ce ii place) ca sa il mentii interesat si distrat pe bebelus... Pentru doi bebelusi minimum doua persoane sunt obligatorii insa sunt convinsa acum, ca si cu un bebelus, doua persoane sunt necesare.

Pe olita cu gemenele- continuare

Am perseverat in legatura cu utilizarea olitelor. Le-am folosit zilnic de 2-3 ori. Pana acum am prins doar smecheria de dimineata. Mai precis, programul de "mers la toaleta" de dimineata.
Mai este de lucru destul. Contrar asteptarilor, fetitele stau pe olita, nu intentioneaza sa plece nicaieri, ba chiar par amuzate. Sper ca asta sa ramana asa. O sa iau olitele cu mine peste tot unde mergem- daca plecam de acasa pentru mai mult de 1 zi.

Cum incep bebelusii sa vorbeasca? Cum comunici cu bebelusii, ce inteleg, cat inteleg?

Fetitele mele se bucura teribil cand se vad dupa o despartire- fie ea si numai de cateva minute. De mult timp facem semn din mana cand le salutam, noi parintii, si le pronuntam numele. Azi Larisa a strans in repetate randuri palma si cand eu ziceam salut, copiind gestul, ea zicea "ata". Cred ca asa saluta ea. Va asigur ca nu e coincidenta, salut inseamna la ea "ata". :-)

Undeva catre 7 luni au inceput sa proununte mai multe silabe: ma, ta, da, ba, la. Pana acum acestea au ramas aceleasi. Gama de sunete indescifrabile :-) este insa in crestere pe zi ce trece.

Inteleg copilele mele din ce in ce mai multe: daca le chemam la noi vin, daca le spunem sa lase ceva lasa, daca le spunem ca le luam in brate ridica manutele (ele nu sunt obisnuite sa fie luate in brate, deci pentru ele inseamna ca luatul in brate duce la altceva: somn, mancare, plimbare, altele), stiu cum li se curata nasul, stiu dupa punga-cutie ca primesc biscuiti sau covrigei, sunt atente cand spun numele unei jucarii (melc, urs, pisica, etc), bat din palme, inteleg intrebarea "ce faci" (se opresc si se uita la tine).

Stateam mai devreme cu ele pe salteluta si ne jucam. Am inceput sa pocnesc din degete pe muzica si am vazut-o pe Larisa incercand sa faca acelasi lucru: se uita la manutele si degetelele ei si incerca sa si le miste in acelasi fel. Pana la urma nu a reusit si s-a suparat... Degeaba i-am aratat cum sa faca... Pun insa partea cu supararea si pe seama foamei si a somnului- si-a adus probabil aminte ca era timpul sa mancam.

Mersul in picioare- continuare

Inregistram progrese: Sara merge tinuta de ambele manute, fara poticneli, fara genunchi care se indoaie nesigur. Intelege daca ii spun ca mergem la nani, spre dormitor, la patut, se indreapta singura in directia potrivita, intinde mana ca sa deschida usa.
Larisa e mai inceata, ea petrece mult timp uitandu-se in jur si povestind, la fiecare pas.

Cand bebelusii invata sa mearga

Ziua de azi e importanta. Dupa cum spuneam si cu alte ocazii, Larisa e mai vorbareata si Sara mai "miscareata". De mai bine de o luna e suparata ca nu se poate misca in voie, cum vrea, cand vrea (deprinderi motrice depline- ne intereseaza aici mersul sau deplasarea :-) ). Ieri si azi insa asta a dus la o adevarata tragedie, cu tipete si plans (cu muci la nas dar fara prea multe lacrimi hahaha). Azi am luat-o din tarcul de joaca unde nu se putea ridica nicicum pentru ca se sprijinea in cap. Am asezat-o cu picioarele pe podea si am zis sa mergem pana la patut, in dormitor, ca si asa e ora de somn. Am tinut-o de manute, ea m-a tinut pe mine de asemenea, cumsecade nu gluma. Si asa a mers prima oara aproape fara sa ii misc eu picioarele ca sa faca pasii. Poticneli, genunchi care se mai indoiau, opriri, de cateva ori picioare mutate in fata de mami, dar meritul e al ei. Pentru ea satisfactie, pentru mine, dureri de spate :-). Cred ca o sa petrec mult timp la socrii mei mai curand decat m-am asteptat.
Avem doua fetite, asa ca am facut si cu Larisa acelasi lucru. Ea in schimb era in dispozitie de povestit asa ca am ajutat-o eu sa faca pasii. In rest, ca si mai sus, "am tinut-o de manute, ea m-a tinut pe mine de asemenea, cumsecade nu gluma".
Socrii mei lucreaza, ca si parintii mei, insa programul lor de munca le permite ca tot timpul sa fie cineva acasa. Acesta este motivul pentru care m-am gandit ca ar fi un mare ajutor atunci cand fetitele incep sa mearga. Nu e vorba de "in casa", pentru ca sunt mese, scaune, premergatoare, hamuri, eu- si voi face cu schimbul: o data Sara, o data Larisa. Afara insa... lucrurile se complica putin. Una in carucior, alta pe jos, cu alte cuvinte- pune o fetita in carucior, ia-o pe cealalta si asa 1 ora, 2, 3... Nu suna prea grozav...
Capul sus! Cresc copiii, nu-i asa?

Primul dinte la 8 luni si catre 2 saptamani

Ieri Larisa a avut crize de plans cum rar se intampla. Nu am stiut ce sa-i fac, o vreme a fost incantata de luatul in brate, dar o vreme scurta. Dupa ce le-am adus acasa de la plimbare si le-am dat cina, ne-am asezat pe salteluta sa ne jucam cu mingea. Ii place foarte mult, stie sa ti-o arunce si asteapta sa i-o dai inapoi. Sara era si ea pe salteluta dar avea alta treaba, ca de obicei. Jocul cu mingea a facut-o sa rada pe Larisa si am vazut o pata micuta, alba, pe gingie, in partea de jos. Aha! M-am emotionat, recunosc! Am verifcat sa vad daca nu e o urma de mancare, o bucatica de hartie sau orice altceva ce se poate sterge. Pata a ramas acolo. Asadar, una din printesele mele o sa aiba UN dinte. Cred ca o sa fie tare haioasa.
Am intrebat lumea, deja de la 5 luni, cum arata o gingie atunci cand dintele se pregateste sa iasa. Raspunsurile nu m-au ajutat deloc sa identific corect momentul. De 2 luni mi se tot pare ca "rasare" un dinte. Am sa incerc eu o descriere, sper sa va ajute intr-adevar: gingiile sunt umflate de parca ar fi niste balonase (ca si cum ai pune o minge sub un material) si "balonasele" respective au forma viitorilor dintisori. Atunci cand sparge gingia se vede albul dintelui, la noi acum e doar un coltisor. E incorect spus ca se vede o dunga alba pentru ca nu e general valabil. Se vede punctul sau punctele in care dintele sparge gingia, adica "balonasul" isi dezvaluie "bagajelul".
Va tin la curent pe aceasta tema pentru ca stiu ca e un subiect arzator pentru parintii de bebelusi ;-).

Pe olita cu gemenele

Am cumparat olite de vreo trei saptamani si ma tot invart in jurul lor gandindu-ma la o metoda eficienta de a-mi invata fetele sa se ceara si sa stea pe ele.
Bineinteles, degeaba caut metoda daca eu nici macar nu le-am pus pe olite! Acestea fiind spuse, sambata, dupa ce au luat cina, le-am adus olitele in bucatarie si le-am asezat. Au stat cat de cumintele s-a putut, adica nu au plecat nicaieri de acolo ;-). Am avut bafta, Larisei i-am prins "momentul" si olita ei a fost inaugurata. N-a avut nici o problema sa o foloseasca. Ura! Ne-am entuziasmat, si Marius, si eu. De atunci, azi e marti, ma uit la olite si ma gandesc la o metoda si iar nu le folosesc.
De azi se impune o schimbare de atitudine din partea mea. Va tin la curent cu modul de operare, sunt convinsa ca o sa gasesc o varianta care sa dea si rezultate.

Ultimele doua zile- cand copiii ti se incurca printre picioare

In ultimele doua zile am experimentat lucruri noi: cum e cand copiii tai ti se incurca printre picioare si circula peste tot si pun mana pe tot ce ti-ai "dorit": aragaz, matura, aspirator, sertare :-). Le-am asezat in premergatoare si le-am lasat usa deschisa (am mai facut asta de multe ori). De data asta au iesit din camera si s-au tot dus, amandoua, una dupa alta, cu viteza, lovindu-se de ce le statea in cale: pereti, scaune, mobile, usi inchise (cea de la intrare, din fericire). Au fost foarte nemultumite atunci cand le-am obstructionat miscarile. Oricum, mi-a placut mult se le vad circuland prin casa, chiar daca a trebuit sa fiu si cu ochii pe ele si sa imi vad de treburile pe care le aveam.
Imi sunt dragi tare in curiozitatea si noua lor viteza de deplasare.
Ce pot sa spun este ca sunt ascultatoare: stiu ce inseamna un ton sau altul al vocii mele, inteleg cuvantul "lasa" (evit pe cate posibil "nu" si "nu e voie") si nu insfaca chiat totul fara sa mai lase din mana indiferent de reactia mea. De asemenea ma obisnuiesc sa le atrag atentia numai daca ating/trag/deschid ceva ce chiar nu ar trebui: perdea, draperii, aragaz, matura (nu de alta dar perii ei nu sunt tocmai foarte curati daca o folosesti des), cabluri (ce a mai ramas pe afara).

Succese de sambata dimineata

Fetitele mele iau micul dejun dimineata si apoi se joaca pana soseste ora de culcare (cam la doua ore dupa ce s-au trezit, dar nu mai repede de ora 09.00). In dimineata asta le-am asezat in tarcul lor de joaca si la un moment dat am vazut-o pe Sara prinzandu-se cu manutele de barele de lemn ale tarcului si ridicandu-se in genunchi si apoi in picioare. Am fost foarte bucuroasa de reusita ei! S-a mai ridicat o singura data pana acum, de vreo 1 saptamana, poate 2, dar in patutul ei. Acolo era putin mai simplu pentru ca o ajuta marginea patului. Se sprijinea cu bratele si pieptul si impingea din picioare. Dupa episodul respectiv a trebuit sa ii las salteaua la nivelul de jos ca incepea sa fie periculos... :-)
Desi pana acum Larisa dadea tonul la toate, fiind mai mare, in ceea ce priveste tot ce tine de deplasare Sara e campioana. Dar e si foarte energica si dornica sa puna mana pe toate. Se deplaseaza pe podea ca un soldat profesionist (repede si eficient). Are o minge preferata si si-o arunca singura numai ca sa se tarasca sa o prinda din nou. Face asta de mult deja, de pe la 6 luni, poate 6,5 luni. Sunt curioasa ce anume o va face pe Larisa sa faca miscarile pe care le face Sara, miscari care o duc la statul in picioare.
Noi le caracterizam in felul urmator: Sara e in lumea ei si Larisa e in lumea asta. Poate ca de aceea Sara e asa de avansata fata de Larisa- intra in lumea ei inchipuita si se joaca si "vorbeste" si se agita. Larisa urmareste tot ce se intampla in jurul ei si comunica cu cei ce o inconjoara. Sigur ca si ea are jocurile ei, dar mai rar decat Sara, raportat la acelasi interval de timp.

M-am decis

M-am decis azi sa fac totusi in blog in care sa scriu despre experienta noastra ca si parinti de multpli, gemeni respectiv. Am ezitat pentru ca nu in fiecare zi am timp sa postez insa daca am ceva de zis as putea sa notez intr-un doc word si sa transfer mai ingrijit in paginile acestui blog cand am ragaz, nu?

Gemenele noastre au 8 luni imediat (in cateva zile, ce mai conteaza?). Numele lor sunt Larisa Maria si Sara Gabriela. S-au nascut pe 18 ianuarie 2010. Larisa a venit prima, Sara la 10 minute dupa ea. Ar fi multe, multe de povestit in legatura cu lucruri care s-au intamplat de la nasterea lor si pana acum. In masura in care o sa reusesc sa imi adun si sa imi structurez amintirile, am sa le trec aici.

Sara a mers azi pentru prima data in patru labe. Putin, dar cred ca s-a lamurit cam care e miscarea… Ce-i drept aluneca pe parchet. Sunt sigura ca maine incearca din nou.

S-ar putea sa fi rezolvat problema referitoare la mancare: am sa gatesc pentru toti feluri de mancare potrivite fetelor, eventual + 1 fel numai pentru noi. M-am gandit si ar inseamna 3-4 feluri de gatit intr-o zi, care ar ajunge 3 zile cu prisosinta. De cand am inceput diversificarea ma confrunt cu doua situatii: gatesc pentru fete si noi ramanem cu ce mai este in frigider sau la conserva; cumparam 1 data pe saptamana legume, fructe si lactate, fie pentru ca nu prea mai sunt, fie ca sa completam. Cheltuim o gramada de bani fara a fi in stare sa ne dam seama de cat avem nevoie de fapt pe luna sau macar 1 data la doua saptamani. Am sa vad daca noua metoda da roade.