Am avut o sclipire si le-am asezat pe Larisa si pe Sara in spatele caruciorului, cu manutele pe barele de aluminiu, si am facut o plimbare scurta-scurta pe afara, fiecare pe picioarele ei. Larisa a inceput mult mai tarziu decat Sara sa se deplaseze insa acum, o surclaseaza. Poate sa mearga mult, ca si timp si distanta si are o viteza... mai ales daca vede o minge si vrea sa ajunga la ea sa o loveasca cu piciorul. Fotbalista lui tati! :-) Stai sa o vada si Marius...hahaha La mersul de-a busilea amandoua sunt campioane :-) .
In casa procedez in felul urmator: le pun mai rar in premergatoare in schimb le las pe jos, sa se miste cum doresc si cat doresc. Sara se ridica in picioare tinandu-se de orice e mai inalt, indiferent ca e stabil sau nu (auch), Larisa examineaza, probeaza, testeaza, concretul se lasa asteptat. Am observat ca le place asa. Cateodata le tin de manute si mergem impreuna in pozitie verticala :-) . De la nani la papa si invers, dupa jucarii, de la papa la joaca, depinde de doleantele lor. Vin la mine si se manifesta atunci cand vor sa le ajut sa mearga.
Asta nu-i nimic, azi am cunoscut o mamica a carei fetita a invatat singura sa mearga... Nu a putut sa o ajute pentru ca a ramas insarcinata cand fetita avea catre 9 luni si i-a fost rau-rau. Mititica s-a descurcat. Tot asa, mi s-a spus despre o mamica de gemeni ai carei bebelusi invata singuri sa mearga (in casa, nu stiu afara cum face). Le-a amenajat in casa un fel de tarc (cerc)- nu am detalii din pacate!
Poate cineva trecut prin focul acestor evenimente a folosit solutii ingenioase si ni le imprataseste si noua!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu