Cate si mai cate s-au intamplat in vara asta: am fost la mare vreo 9 zile (numai eu- din pacate- cu fetitele si cu o pereche de bunici), am fost la alti bunici cateva zile pentru soare de munte, dupa aia iar putina cresa, dupa aia pe la buncii de la munte unde fetitele s-au distrat din zori si pana-n seara pe afara, cu copii, triciclete, nisip, galeti, lopatele si alte cele, iar acum, de 3 zile sunt 100% numai cu mine si mai avem 2 zile de petrecut impreuna. Mai putin luni ca incepe cresa, dar dupa-masa e a noastra. De ce numai noi? Tati are treaba in alte parti ale tarii, a zburat cu avionul. Raspuns: niste ochi mari, mirati, putina nemultumire, poate teama...:-)
Azi am fost la Moara de Vant in Ciurila, langa Faget . Minunat. Am auzit eu ca e fain, dar noua ne-a facut o impresie deosebita. Am vazut si hranit caprioare. Am mangaiat iepurasi, am calarit ponei (Larisa de 2 ori ca Sarei i-a fost frica :-)), am vazut fazani rosii, aurii, negru cu alb, gaini care in loc de pene pareau a avea o masa mare de puf, maimuta (1 exemplar). Am intrebat daca ne asista cineva si patronul ne-a raspuns relaxat sa intram si sa mergem si noi unde sunt si altii. Am luat la mana cate o galetusa cu boabe de porumb si morcovi si am purces sa hranim animale. Mi-au mancat din palme o caprioara si un cerb! Of, ce surpriza, ce emotii, "ce vreau sa incerc si eu dar nu am curajul!" :-) La ponei Sara s-a imprietenit cu o familie tanara si s-a jucat cu pietricele si cu galetusele in care nu mai era mancare asa ca putea pune altceva in ele. Intre timp, Larisa a facut o plimbare pe poneiul care avea treaba asta de facut in acest stabiliment. Chiuia de incantare si mai vroia si explica cum face calutul...ce mai! La iepurasi ne-am pierdut noi toate boabele. Sara, generoasa, a varsat galetusa toata la intrare, in fata unui iepuras maruntel si alb. I-a dat chiar si morcov din manuta ei. A alergat la un altul, mare de tot, la inghesuit langa gard si l-a mangaiat putin. Putin mai mult. Dar animalele sunt obisnuite si sunt blande. Daca vreunul nu se comporta tocmai prieteneste sunt ingrijitori care avertizeaza: "vedeti ca poneiul ala mic da cu picioarele!"
Au testat si topoganul si groapa cu nisip si calutul de lemn. Ita (hinta) s-a dezvaluit privirilor mult mai tarziu, cand trebuia sa plecam, pentru ca se afla intre tarcurile cu pasari de toate felurile si care mai de care.
Maine mai mergem o data: sa fim intr-un loc frumos, sa respiram aer curat, sa vedem magarii, lamele si tarcul cu multe caprioare (ca acolo nu am ajuns), sa mai calarim o data ponei, sa ne dam cu hinta si sa facem poze ca azi am fost singura cu micutele si nu am avut maini si de aparat foto.
Dante? Cine e Dante? Un rotweiler urias pentru ochii mei. Am fost in dupa-masa asta la un prieten vechi acasa, locuieste bine in afara orasului, intr-un sat, intr-un peisaj frumos. Acomodare aproape instantanee: ne-am asezat la masa ca era de cina (am adus de toate cele trebuincioase), au mancat fetitele cu pofta mazare, morcovi, smanatanaaa, carnita si paine si...s-au imprietenit rapid cu Bogdan si cu Ana (mama lui). s-au jucat, au tipat, s-au distrat, au invatat sa zica "Dante, taci !"(tre sa stiti ca inca lipsesc litere din cuvinte), au scos multe pietricele decorative din mobilierul de sufragerie si m-au infricat sa tre sa fac schimb de televizor cu Bogdan (eu sa il iau pe al lui spart de vreo piatra si el sa il ia pe al nostru, intact inca). Doamne ce veselie!
Maine repetam ziua de azi numai ca incercam sa stam mai mult la parcul zoologic. Nu le mai dau cereale la micul dejun ca inelele alea sunt consumate cu distractie maxima intr-un timp luung. Le dau fetitelor ou in cana (ou moale, lapte cald, paine si sare dupa gust, totul amestecat si bun-bun!) ca pe ala il devoreaza una-doua. Dupa-aia putem pleca.
Ce mai spun Larisa si Sara? Multe si tare cred eu ca incep sa lege cate doua cuvinte acusi acusi si ca fac diferenta intre mic si mare. Spun "ade" atunci cand ceva e prea cald sau fierbinte, spun da si nu cand sunt intrebate dar si cand nu sunt, hahaha (nu pot sa pun un inserat sonor ca v-ati prapadi de ras la ce nuuuri subtirele, prelungi si hotarate stiu sa spuna), Dante taci, ba da, ita, uiu (ursu), se striga una pe alta, stiu cine e in poza si in oglinda, diti (dinti)- ca au periute de dinti si se spala singure (cum pot), ate (lapte), dede (minge la Sara), didi (deget), buba (of ce trgedie cu bubele! si de nu-s, tot dor tare! hahaha), ma striga mama (e nou pentru ca pana acum nu le preocupa neaparat sa ma cheme), muna sau mina (mana), pipi (papuc), papi(picior), tic-tac, maie(mare), apa, papa, mar (cu r palid), nu-i nu-i, bau, si nu mai stiu acum restul.
A! Larisa stie sa foloseasca stetoscopul! Stie sa si-l puna la urechi, sa dea cu degetelul in el, dupa aia sa se asculte la inimioara ca sa auda tic-tac. Stie si sa incerce cu incapatanare sa i-l puna si Sarei in urechi ca sa auda si ea tic-tac. Numai ca Sara la un moment dat isi pierde rabdarea de la atatea incecari. Nu de alta, dar cand e potrivit stetoscopul intr-o ureche, iese din cealalta si tot asa. Si in timp ce Larisa rezolva problema cu perseverenta, Sara protesteaza. Fain. Eu am ras bine. A, si imi arata si cum se foloseste lingurita ca sa vedem gatul! Acum stiu fara probleme daca e rosu gatul sau nu. Sara e amatoare de miscare, de catarat, motociclete, de joaca "de-a te prind", de-a ascunselea, de inventat jocuri, de gadilaturi iubarete si de magarii ei! Ca din unul s-au facut doi. Tatal meu zicea ca poate i-ar trebui o caruta! loool
sâmbătă, 3 septembrie 2011
miercuri, 29 iunie 2011
Miracolul vorbirii
E vara si pentru noi, cei mari, asta inseamna vreo 3 luni in care incap concediul, cateva vizite la bazin, iesiri la iarba verde, corp bronzat, altele din aceeasi categorie. Pentru un micut de 1 an si 4-5-6 luni, 3 luni reprezinta o transformare uluitoare. Inseamna ca incepe sa alerge, sa vorbeasca, sa arate din ce in ce mai bine ce il doare, sa invete din ce in ce mai multe lucruri, cu o viteza MAAARE :-).
Larisa e cea harnica atunci cand vine vorba despre comunicarea articulata. Incepe sa chiar zica cuvinte si daca nu reuseste e clar ca o intereseaza si ca se straduieste sa imite si sa repete. Sara debuteaza si ea cu timiditate. Sunt sigura ca stie de toate, dar ea se manifesta diferit.
Am citit (fara sa termin deocamdata, e drept) o carte despre cele 5 limbaje ale iubirii. Acolo spunea ca toti copiii au nevoie sa li se arate iubirea in toate cele 5 feluri doar ca doar unul dintre ele le dovedeste cu adevarat ca sunt iubiti si ii face sa se simta ocrotiti, in siguranta, doriti. Adica daca acela lipseste sau este insuficient, copilul nu se va simti iubit chiar daca va sti ca este iubit. Ele sunt: atingerile/imbratisarile, serviciile/cadourile, aprecierea/complimentele, timpul petrecut impreuna, declaratiile de iubire.
E foarte interesant: daca Larisa ma vrea langa ea, ma ia de mana si ma duce intr-un locsor in care sa ne jucam numai noi doua si de fiecare data cu aceleasi tipuri de jocuri (mai des trebuie sa vorbim despre animalele din carti, sa potrivim forme geometrice intr-un recipient, sa ne jucam cu masinutele- eu sa le dau drumul cu viteza pe podea si ea sa le astepte la capatul drumului, adica la peretele de care se lovesc :-) si sa mi le aduca inapoi pentru aceeasi miscare); daca Sara ma vrea langa ea, pur si simplu imi arata ca vrea sa o imbratisesz sau chiar sa o tin in brate. Sta incantata o perioada si dupa ce i-a ajuns isi vede de treburile ei mici si multe- pentru ca, nu stiti, dar Sara e deseori foarte ocupata. Mai nou isi analizeaza degetelele de la picioare, adica daca are ceva intre degetele sta si culege cu atentie toate scamele de la ciorapi care se aduna acolo hahahaha,; uneori mi le aduce cu mare importanta si imi atrage atentia sa mi le lase in palma! hihihi. Sau intoarce masuta lor de plastic cu picioarele in sus si o impinge si o stramuta pana in cealalta camera cu multe icnituri, poticneli, strategie (ca trebuie scoasa dintr-o camera si dusa in alta, va amintesc), si...certuri cu masa participanta :-)))) Sau o imbratiseaza pe Larisa ca intr-o menghina, ca la karate, pe podea si atata o iubeste de o lasa plangand pe Lari...
Despre vorbit... Azi dimineata, cand coboram scarile sa mergem la cresa, i-am spus Larisei "da-mi mana" si ea a repetat "Mana" cu vocea ei micuta :-). A mai incercat dupa aceea dar nu i-a mai iesit. Pe palierul pe care ne aflam era lumina dar un etaj mai jos nu, asa ca se uitau nelamurite la lumina si ne-lumina. Le-am explicat ca se face lumina cand trecm pe acolo si a spus "mina". Asta i-a iesit de mai multe ori. Uneori o striga pe Sara sau ii pronunta numele daca o intrebi, de ex, cine e in poza si zice "Saa". Stie cum fac cateva animale, in sensul ca iti si raspunde daca o intrebi. Stiu ca asta fac toti copii de varsta asta dar cand vezi la copilul tau evolutia asta e un miracol. Inteleg mai tot ce vorbesc cu ele si raspund unor intrebari sau cerinte mai complicate (adica cer 2-3 lucruri deodata: te rog, adu-mi ursuletul, e in camera cealalta sau, te rog, ia jucaria de jos si pune-o pe scaun si dupa aceea iti dau apa). Tot azi dimineata, in timp ce le schimbam, Larisa a inceput sa cante si sa gesticuleze cu manutele, Sara dupa ea- a fost foarte amuzant, am inceput sa rad si s-a oprit, am bruiat-o...
In rest, iti povestesc multe cu un limbaj alambicat. In mare reusesc sa inteleg la ce se refera dar e delicios sa le asculti si sa le urmaresti pur si simplu, ele cu treaba lor, in masina sau acasa sau la masa... imi vine sa le manac cu lingurita :-).
Vineri seara plecam la mare... Sper sa fie grozav si sa ne bucuram de mare, soare, nisip fara nimic care sa ne umbreasca vacanta... Am sa povestesc cum a fost!
Sa fim sanatosi!
Larisa e cea harnica atunci cand vine vorba despre comunicarea articulata. Incepe sa chiar zica cuvinte si daca nu reuseste e clar ca o intereseaza si ca se straduieste sa imite si sa repete. Sara debuteaza si ea cu timiditate. Sunt sigura ca stie de toate, dar ea se manifesta diferit.
Am citit (fara sa termin deocamdata, e drept) o carte despre cele 5 limbaje ale iubirii. Acolo spunea ca toti copiii au nevoie sa li se arate iubirea in toate cele 5 feluri doar ca doar unul dintre ele le dovedeste cu adevarat ca sunt iubiti si ii face sa se simta ocrotiti, in siguranta, doriti. Adica daca acela lipseste sau este insuficient, copilul nu se va simti iubit chiar daca va sti ca este iubit. Ele sunt: atingerile/imbratisarile, serviciile/cadourile, aprecierea/complimentele, timpul petrecut impreuna, declaratiile de iubire.
E foarte interesant: daca Larisa ma vrea langa ea, ma ia de mana si ma duce intr-un locsor in care sa ne jucam numai noi doua si de fiecare data cu aceleasi tipuri de jocuri (mai des trebuie sa vorbim despre animalele din carti, sa potrivim forme geometrice intr-un recipient, sa ne jucam cu masinutele- eu sa le dau drumul cu viteza pe podea si ea sa le astepte la capatul drumului, adica la peretele de care se lovesc :-) si sa mi le aduca inapoi pentru aceeasi miscare); daca Sara ma vrea langa ea, pur si simplu imi arata ca vrea sa o imbratisesz sau chiar sa o tin in brate. Sta incantata o perioada si dupa ce i-a ajuns isi vede de treburile ei mici si multe- pentru ca, nu stiti, dar Sara e deseori foarte ocupata. Mai nou isi analizeaza degetelele de la picioare, adica daca are ceva intre degetele sta si culege cu atentie toate scamele de la ciorapi care se aduna acolo hahahaha,; uneori mi le aduce cu mare importanta si imi atrage atentia sa mi le lase in palma! hihihi. Sau intoarce masuta lor de plastic cu picioarele in sus si o impinge si o stramuta pana in cealalta camera cu multe icnituri, poticneli, strategie (ca trebuie scoasa dintr-o camera si dusa in alta, va amintesc), si...certuri cu masa participanta :-)))) Sau o imbratiseaza pe Larisa ca intr-o menghina, ca la karate, pe podea si atata o iubeste de o lasa plangand pe Lari...
Despre vorbit... Azi dimineata, cand coboram scarile sa mergem la cresa, i-am spus Larisei "da-mi mana" si ea a repetat "Mana" cu vocea ei micuta :-). A mai incercat dupa aceea dar nu i-a mai iesit. Pe palierul pe care ne aflam era lumina dar un etaj mai jos nu, asa ca se uitau nelamurite la lumina si ne-lumina. Le-am explicat ca se face lumina cand trecm pe acolo si a spus "mina". Asta i-a iesit de mai multe ori. Uneori o striga pe Sara sau ii pronunta numele daca o intrebi, de ex, cine e in poza si zice "Saa". Stie cum fac cateva animale, in sensul ca iti si raspunde daca o intrebi. Stiu ca asta fac toti copii de varsta asta dar cand vezi la copilul tau evolutia asta e un miracol. Inteleg mai tot ce vorbesc cu ele si raspund unor intrebari sau cerinte mai complicate (adica cer 2-3 lucruri deodata: te rog, adu-mi ursuletul, e in camera cealalta sau, te rog, ia jucaria de jos si pune-o pe scaun si dupa aceea iti dau apa). Tot azi dimineata, in timp ce le schimbam, Larisa a inceput sa cante si sa gesticuleze cu manutele, Sara dupa ea- a fost foarte amuzant, am inceput sa rad si s-a oprit, am bruiat-o...
In rest, iti povestesc multe cu un limbaj alambicat. In mare reusesc sa inteleg la ce se refera dar e delicios sa le asculti si sa le urmaresti pur si simplu, ele cu treaba lor, in masina sau acasa sau la masa... imi vine sa le manac cu lingurita :-).
Vineri seara plecam la mare... Sper sa fie grozav si sa ne bucuram de mare, soare, nisip fara nimic care sa ne umbreasca vacanta... Am sa povestesc cum a fost!
Sa fim sanatosi!
marți, 10 mai 2011
In ultima vreme- la bunici, la cresa, haos haios
Trece vremea si micutele noastre sunt din ce in ce mai fermecatoare, captivante, "intelepte" si..."consumatoare" de energie parinteasca. Cand suntem toti patru acasa e un haos din acela de te umfla rasul, in care non stop se aude gura a celor putin doua persoane- fetele se bat, Larisa ii ia Sarei magarusii (ca are 2) si ii arunca in patut, Sara vine plangand la noi si araata cu degetul catre dormitor ca sa te duci sa ii dai magarusii, scena se repeta la infinit, patruleaza printre picioarele noastre, indeasa jucarii sub mobila din bucatarie, apoi se straduiesc sa le scoata, scot din dulapuri papuci, caciuli, fulare, capace, borcane si tot ce e bine sa nu fie scos si cate si mai cate... Ah...masina de spalat-noua fascinatie si noul obiect al dizgratiei lor...depinde daca e pornita sau nu, depinde ce pun in masina-ca daca sunt magarusii si ursuletul..of-of-of cate explicatii si scandal... Aspiratorul- s-au imprietenit cu el, acum este amuzant-aici este meritul soacrei mele. Vor sa ma ajute si sa matur, si sa ma/ne incalte. A! Sara are o bluza preferata, de fapt, am impresia ca are o culoare preferata dar ramane de verificat. Oricum, bluza cu pricina este singurul articol din casa care, aparent, poate inlocui magarusul favorit. E o bluzita superba, primita cadou de la prietena noastra Olga de ziua lor si pe care de cand i-am dat-o prima oara, mi-o tot cere, de fiecare data cand o vede. Neaparat trebuie sa o imbrace si e multumita. :-)
Luna martie a fost luna aceea lunga, de aproape cinci saptamani, in care fetitele au stat la munte, la bunici. Eu am reusit sa le vad doar de 2 ori in atata amar de timp si a fost chinuitor. Limita limitelor a fost atinsa dupa 3 saptamani. Ne-am spus ca nu le mai ducem asa de mult timp departe de noi. Restul de doua a fost dureros. Eram zilnic enervata ca nu sunt aici si aveam o stare de disconfort pe care n-am mai avut-o pana atunci. S-au facut bine-bine atunci, au recuperat pierderile de greutate, cand m-am dus dupa ele s-a pravalit lumea in jurul meu, nu mai conta nimic.erau atat de frumoase si bronzate si aveau niste sepcute asa de faine pe capsor ca m-am topit. Mi-era teama ca le voi fi indiferenta dar au venit bucuroase la mine si gata, la mine au ramas.
In aprilie am sarbatorit 3 saptamani de cresa, chiar daca au fost asortate cu o viroza care la larisa, la sfarsitul celor 3 saptamani, s-a facut o bronsiolita cu din nou suspiciune de pneumonie. De atunci este sub urmarire la un medic pediatru cu supraspecializare pneumologie si urmeaza investigatiile necesare pentru a incerca sa stabilim cauza pentru care Larisa este asa de sensibila. Poate e vorba de ceva alergie...nu stiu.
Am sa scriu din nou, am sa incerc sa nu mai las pauze asa de lungi intre articole pentru ca de fapt noua ni se intampla o sumedenie de lucruri. Suntem bine si sunt fericita.
Luna martie a fost luna aceea lunga, de aproape cinci saptamani, in care fetitele au stat la munte, la bunici. Eu am reusit sa le vad doar de 2 ori in atata amar de timp si a fost chinuitor. Limita limitelor a fost atinsa dupa 3 saptamani. Ne-am spus ca nu le mai ducem asa de mult timp departe de noi. Restul de doua a fost dureros. Eram zilnic enervata ca nu sunt aici si aveam o stare de disconfort pe care n-am mai avut-o pana atunci. S-au facut bine-bine atunci, au recuperat pierderile de greutate, cand m-am dus dupa ele s-a pravalit lumea in jurul meu, nu mai conta nimic.erau atat de frumoase si bronzate si aveau niste sepcute asa de faine pe capsor ca m-am topit. Mi-era teama ca le voi fi indiferenta dar au venit bucuroase la mine si gata, la mine au ramas.
In aprilie am sarbatorit 3 saptamani de cresa, chiar daca au fost asortate cu o viroza care la larisa, la sfarsitul celor 3 saptamani, s-a facut o bronsiolita cu din nou suspiciune de pneumonie. De atunci este sub urmarire la un medic pediatru cu supraspecializare pneumologie si urmeaza investigatiile necesare pentru a incerca sa stabilim cauza pentru care Larisa este asa de sensibila. Poate e vorba de ceva alergie...nu stiu.
Am sa scriu din nou, am sa incerc sa nu mai las pauze asa de lungi intre articole pentru ca de fapt noua ni se intampla o sumedenie de lucruri. Suntem bine si sunt fericita.
marți, 22 februarie 2011
Internare la Infectioase Cluj- pneumonie, rotavirus, varicela, bronsita, you name it
Prima zi la serviciu, 1 februarie. Mi-am zis, gata, am inceput. Ajung acasa, dezastru. Fetitele de abia mancau, dormeau cate 10 minute si apoi plangeau pana la urmatoarele 10 minute de somn. Ne-am pomenit ca au o stare pronuntata de letargie, febra, ochi sticlosi. La 20.00 eram in Ambulanta, in drum spre Urgenta la Infectioase. Asta pentru ca Sara avea varicela. Nu se zice asa ceva, dar totusi...ce noroc ca Sara avea varicela...conditiile de la Infectioase, sectia copii, erau superioare la tot ce auzisem pana atunci despre alte spitale.
Diagnostic preliminar: Larisa pneumonie la plamanul stang, Sara bronsita. Ne-au internat repede repede. Dimineata, la radiografie, s-a confirmat.
De cu seara le-au pus branule, le-au administrat antibiotic, Larisa a avut si perfuzie pentru rehidratare. Era 12.00 noaptea si ele inca nu dormeau de atata agitatie, disconfort, intepaturi in manuta etc. Personalul medical zice ca pe copilasii asa mici nu ii doare cand li se pune branula sau cand li se ia sange. Eu am vazut altceva. Cand tot corpul lor se incoarda si plang si isi cauta parintele si adorm cu sughituri de plans, ce inseamna? Cu siguranta nu simt doar o piscatura. pe de alta parte, o data ajuns in stadiul asta, ce poti sa faci? Ii lasi pe oameni sa isi faca treaba si sa iti trateze copiii...si speri sa ii faca bine.
Au fost 10 zile grele, non stop intre patru pereti, cu venisoare sparte si multiple incercari de a pune branule, cu nemancat, cu trezit noaptea de n ori de sete, cu letargii si paloare si somnolenta. Ca sa fie totul complet, fetitele au luatsi rotavirus in spital, in rezerva in care eram inchise. Asa ca tine-te: diaree verde intinsa pana la subsiori cand nu te asteptai, varsaturi multe, mancat si mai putin decat aproape nimic, tratament suplimentar pentru toate astea. Tratament este mult spus pentru ca pentru rotavirus nu este tratament propriu zis. Trebuie asigurata hidratarea, tinuta sub control febra, luat ceva pentru a ajuta la strangerea scaunului. Larisa a fost rau rau si a tinut-o vreo 7 zile. Sara a luat de la ea si a facu vreo 3 zile mai tarziu tot in spital si eu am luat de la Sara dar la mine a fost nesemnificativ. La Sara rotavirusul s-a manifestat mult mai cuminte decat la Larisa si a tinut vreo 5 zile.
Acum, cand ma uit in spate, desi sunt suparata ca au fost infectate cu virusul asta intr-o rezerva in care erau izolate, ma bucur ca am fost in spital cand s-a intamplat pentru ca altfel nici nu stiu cand apucam sa spal atatea podele, covoare, asternuturi si paturi de la atata varsat... Nu vad cum faceam fata.... Cu asta, cu mancarea (pentru ca de-abia mancau si te strici de cap incercand sa imaginezi ceva ce sa guste totusi), cu somnolenta iesita din comun (acolo macar erau tot timpul in pat si se culcau cand nu mai puteau), cu medicamentele (cumparat, administrat), trezit noaptea, calmat, leganat si cate au mai fost.
Larisa a iesit din spital dupa 10 zile cu pneumonia vindecata insa bronsita era acolo, secretii si harait in piept tot acolo. Sara sanatoasa. Mi s-a spus ca Larisa este sensibila si ca este predispusa la bronsite si trebuie o urmarire speciala si pe termen lung, ani, pentru asta, cu interventie imediata cand apare tusea. Am continuat acasa tratamentul si dupa inca 4 zile nu se mai auzea nimic in piept. Bucurie mare.
Acum a aparut tusea din nou. Si haraitul in piept. Toate de sambata seara dar cate putin. Azi dimineata insa tusea a fost agresiva. Maine mergem la medicul pediatru pentru care am primit recomandare de la Infectioase. Am reusit sa imi gasesc putin ajutor, ca sa nu o duc si pe Sara cu mine pentru ca mi-ar fi imposibil de una singura sa le transport prin spital pe amandoua. Joi mergem la Salina din Turda. Sper ca starea Larisei se va imbunatati semnificativ dupa o vizita in salina.
Cat despre varicela Sarei, desi a facut o forma usoara si de abia a simtit, a durat 3,5 saptamani sa cada si ultima cojita. Multa vreme! Saraca, i-am facut baie duminica, dupa 1 luna fara spalat!
Am decis noi parintii, sa le ducem la munte, la bunici, 1 luna, adica martie. Doar-doar se vor intrema si se vor "imputernici". Din apilie vreau sa le duc din nou la cresa dar au nevoie sa fie refacute pentru asta. Mi se rupe sufletul sa le am departe de noi asa de mult timp. Din fericire exista totusi avantaje: ele se bucura de aer curat, tare, de iesiri zilnice afara, de vegetatie, de joaca in aer liber, eu imi incep in forta munca, noi, parintii, ne reconstruim relatia de cuplu, iesim, dormim mai mult. Cred ca va fi bine in final.
Sa avem copii sanatosi ! Daca asta avem, cu restul ne descurcam...
Diagnostic preliminar: Larisa pneumonie la plamanul stang, Sara bronsita. Ne-au internat repede repede. Dimineata, la radiografie, s-a confirmat.
De cu seara le-au pus branule, le-au administrat antibiotic, Larisa a avut si perfuzie pentru rehidratare. Era 12.00 noaptea si ele inca nu dormeau de atata agitatie, disconfort, intepaturi in manuta etc. Personalul medical zice ca pe copilasii asa mici nu ii doare cand li se pune branula sau cand li se ia sange. Eu am vazut altceva. Cand tot corpul lor se incoarda si plang si isi cauta parintele si adorm cu sughituri de plans, ce inseamna? Cu siguranta nu simt doar o piscatura. pe de alta parte, o data ajuns in stadiul asta, ce poti sa faci? Ii lasi pe oameni sa isi faca treaba si sa iti trateze copiii...si speri sa ii faca bine.
Au fost 10 zile grele, non stop intre patru pereti, cu venisoare sparte si multiple incercari de a pune branule, cu nemancat, cu trezit noaptea de n ori de sete, cu letargii si paloare si somnolenta. Ca sa fie totul complet, fetitele au luatsi rotavirus in spital, in rezerva in care eram inchise. Asa ca tine-te: diaree verde intinsa pana la subsiori cand nu te asteptai, varsaturi multe, mancat si mai putin decat aproape nimic, tratament suplimentar pentru toate astea. Tratament este mult spus pentru ca pentru rotavirus nu este tratament propriu zis. Trebuie asigurata hidratarea, tinuta sub control febra, luat ceva pentru a ajuta la strangerea scaunului. Larisa a fost rau rau si a tinut-o vreo 7 zile. Sara a luat de la ea si a facu vreo 3 zile mai tarziu tot in spital si eu am luat de la Sara dar la mine a fost nesemnificativ. La Sara rotavirusul s-a manifestat mult mai cuminte decat la Larisa si a tinut vreo 5 zile.
Acum, cand ma uit in spate, desi sunt suparata ca au fost infectate cu virusul asta intr-o rezerva in care erau izolate, ma bucur ca am fost in spital cand s-a intamplat pentru ca altfel nici nu stiu cand apucam sa spal atatea podele, covoare, asternuturi si paturi de la atata varsat... Nu vad cum faceam fata.... Cu asta, cu mancarea (pentru ca de-abia mancau si te strici de cap incercand sa imaginezi ceva ce sa guste totusi), cu somnolenta iesita din comun (acolo macar erau tot timpul in pat si se culcau cand nu mai puteau), cu medicamentele (cumparat, administrat), trezit noaptea, calmat, leganat si cate au mai fost.
Larisa a iesit din spital dupa 10 zile cu pneumonia vindecata insa bronsita era acolo, secretii si harait in piept tot acolo. Sara sanatoasa. Mi s-a spus ca Larisa este sensibila si ca este predispusa la bronsite si trebuie o urmarire speciala si pe termen lung, ani, pentru asta, cu interventie imediata cand apare tusea. Am continuat acasa tratamentul si dupa inca 4 zile nu se mai auzea nimic in piept. Bucurie mare.
Acum a aparut tusea din nou. Si haraitul in piept. Toate de sambata seara dar cate putin. Azi dimineata insa tusea a fost agresiva. Maine mergem la medicul pediatru pentru care am primit recomandare de la Infectioase. Am reusit sa imi gasesc putin ajutor, ca sa nu o duc si pe Sara cu mine pentru ca mi-ar fi imposibil de una singura sa le transport prin spital pe amandoua. Joi mergem la Salina din Turda. Sper ca starea Larisei se va imbunatati semnificativ dupa o vizita in salina.
Cat despre varicela Sarei, desi a facut o forma usoara si de abia a simtit, a durat 3,5 saptamani sa cada si ultima cojita. Multa vreme! Saraca, i-am facut baie duminica, dupa 1 luna fara spalat!
Am decis noi parintii, sa le ducem la munte, la bunici, 1 luna, adica martie. Doar-doar se vor intrema si se vor "imputernici". Din apilie vreau sa le duc din nou la cresa dar au nevoie sa fie refacute pentru asta. Mi se rupe sufletul sa le am departe de noi asa de mult timp. Din fericire exista totusi avantaje: ele se bucura de aer curat, tare, de iesiri zilnice afara, de vegetatie, de joaca in aer liber, eu imi incep in forta munca, noi, parintii, ne reconstruim relatia de cuplu, iesim, dormim mai mult. Cred ca va fi bine in final.
Sa avem copii sanatosi ! Daca asta avem, cu restul ne descurcam...
joi, 27 ianuarie 2011
Chestiunea imunitatii sau Castigatorul rundei 1: varicela
Ziua aceasta a fost un amalgam de emotii, vesti, temeri, rezolvari. Cum zice americanul- "you name it".
De dimineata am asteptat-o pe medicul cresei sa vorbesc putin cu ea. Am intrebat-o daca le poate examina pe fetite de fiecare data cand viziteaza cresa cu pricina, adica o data pe saptamana, in scopul de a ma ajuta sa le tin departe de manifestarile puternice ale virozelor. A se citi mai mult decat tuse din cand in cand si muculeti. Mi-a prezentat o realitate atat de sumbra, sau mi-a prezentat lucrurile intr-o lumina atat de sumbra incat am plecat cu moralul demolat. Putin mai lipsea sa ma pun pe plans. Ca sunt foarte mici, ca copii merg la cresa de la doi ani ca atunci se intorc parintii la serviciu, ca au imunitatea foarte scazuta pentru ca fiind gemene si-au impartit anticorpii de la mine, ca am ajutor?, ca poate o bona ar fi de interes, ca trebuiau imunizate macar cu sase luni inainte de a le aduce in colectivitate, ca vom lipsi de la cresa, ca daca au imunitatea foarte scazuta sigur vor face varicela (are vreo legatura? va intreb asa... am auzit si pro si contra...).... Cine iti spune lucrurile astea? Cine te avertizeaza ca va fi atata de negativ totul? Nimeni. De fapt, nu m-a ajutat deloc discutia cu ea. Vroiam doar sa obtin acordul ei de a le consulta saptamanal in scopul preventiei. Bineinteles, sfaturile constructive ar fi fost binevenite. Am venit acasa si am inceput sa dau 1-2 telefoane ca sa ma descarc. Nici una dintre cele doua persoane cu care am vorbit, care au crescut si ele la randul lor cel putin 2 copii, nu au privit lucrurile atat de pesimist. Concluziile diminetii: capul sus, ingrijoreaza-te atunci cand se intampla ceva, retine ce ti se spune si tine cont in mod rezervat de ce ti se spune si nu uita, perioada asta trece si vin altele. Dupa mai bine de 1 ora de discutii m-am mai insenninat.
La ora 17 le-am luat pe fetite de la cresa. Ghici ghicitoare ce-i? Sara avea deja varicela. Acum seara, era plina de bubite pana sub fund. Probabil ca in noaptea asta se vor extinde pe intreg corpul si se vor tranforma in zilele urmatoare in besicute. Spre sa faca si Larisa cat mai repede ca sa termine cam deodata. Sunt foarte bucuroasa ca una din bunele mele prietene s-a oferit sa stea cu fetitele ca eu sa ma pot intoarce la serviciu, asa cum am re-programat. Am crezut ca m-au cam uitat prietenii de cand am copilasi dar uite ca nu este asa!
Imunitatea? Sunt satula de subiectul acesta pana peste cap. De cand am decis sa mergem la cresa respectiv serviciu am auzit si am vorbit despre imunitate de mi s-a aplecat. Nici nu stiu ce este adevarat si ce nu din tot ce am aflat pana acum. Ca copii trebuie sa consume/sa primeasca preparate pentru stimularea imunitatii cel putin cu 6 luni inainte de integrarea intr-o colectivitate, ca imunitatea se castiga fiind in contact cu altii respectiv bacterii, virusi, ba ca imunitatea tine de varsta si nu neaparat de confruntarea cu virusi si bacterii (adica la 3 ani ar fi mai bine ca la 1 an), ba ca tine de alimentatie, ba ca preparatele x y z sunt bune, ba ca x y z sunt de cacao si trebuie a b c. Si toate astea a b c x y z costa bani buni. 20 de lei ca nimica. Da` 100 sau 200 sau mai mult de lei? Asta pe luna sau cat ajunge preparatul...
Si ma gandesc cum sa fac sa fie bine pentru copilele mele? Si ma perpelesc zi noapte intrebandu-ma: oare e bine, oare cum sa fac? oare al cui sfat sa ascult, oare ce reteta sa cumpar?( nu de alta, dar ma conmsult cu 2, 3 medici si cate mamici prind- mamicile ca sa aud si alte experiente si sa stiu ca nu-s singura care n-am avut somn de ganduri si griji)) oare am decis bine? oare nu-s intr-adevar cam mici? oare n-ar fi mai bine sa nu le mai dau nimic din ce mi se recomnada si sa le las organismul in pace? dar daca totusi e mai bine sa le dau? sa fac o selectie? daca da, cum sa o fac? n-am experienta, n-am cunostinte in domeniu... nu am decat instinct si incredere in trupusoarele lor micute ca lupta in felul lor pentru a se integra in lumea asta mare si...cam bolnava. :-( :-) aici nici nu stiu daca sa zambesc sau nu.
Cam atat pentru azi. In familia noastra, acum, toata lumea e cam obosita. Micutele dorm de vreo 15 minute. Asta e important.
De dimineata am asteptat-o pe medicul cresei sa vorbesc putin cu ea. Am intrebat-o daca le poate examina pe fetite de fiecare data cand viziteaza cresa cu pricina, adica o data pe saptamana, in scopul de a ma ajuta sa le tin departe de manifestarile puternice ale virozelor. A se citi mai mult decat tuse din cand in cand si muculeti. Mi-a prezentat o realitate atat de sumbra, sau mi-a prezentat lucrurile intr-o lumina atat de sumbra incat am plecat cu moralul demolat. Putin mai lipsea sa ma pun pe plans. Ca sunt foarte mici, ca copii merg la cresa de la doi ani ca atunci se intorc parintii la serviciu, ca au imunitatea foarte scazuta pentru ca fiind gemene si-au impartit anticorpii de la mine, ca am ajutor?, ca poate o bona ar fi de interes, ca trebuiau imunizate macar cu sase luni inainte de a le aduce in colectivitate, ca vom lipsi de la cresa, ca daca au imunitatea foarte scazuta sigur vor face varicela (are vreo legatura? va intreb asa... am auzit si pro si contra...).... Cine iti spune lucrurile astea? Cine te avertizeaza ca va fi atata de negativ totul? Nimeni. De fapt, nu m-a ajutat deloc discutia cu ea. Vroiam doar sa obtin acordul ei de a le consulta saptamanal in scopul preventiei. Bineinteles, sfaturile constructive ar fi fost binevenite. Am venit acasa si am inceput sa dau 1-2 telefoane ca sa ma descarc. Nici una dintre cele doua persoane cu care am vorbit, care au crescut si ele la randul lor cel putin 2 copii, nu au privit lucrurile atat de pesimist. Concluziile diminetii: capul sus, ingrijoreaza-te atunci cand se intampla ceva, retine ce ti se spune si tine cont in mod rezervat de ce ti se spune si nu uita, perioada asta trece si vin altele. Dupa mai bine de 1 ora de discutii m-am mai insenninat.
La ora 17 le-am luat pe fetite de la cresa. Ghici ghicitoare ce-i? Sara avea deja varicela. Acum seara, era plina de bubite pana sub fund. Probabil ca in noaptea asta se vor extinde pe intreg corpul si se vor tranforma in zilele urmatoare in besicute. Spre sa faca si Larisa cat mai repede ca sa termine cam deodata. Sunt foarte bucuroasa ca una din bunele mele prietene s-a oferit sa stea cu fetitele ca eu sa ma pot intoarce la serviciu, asa cum am re-programat. Am crezut ca m-au cam uitat prietenii de cand am copilasi dar uite ca nu este asa!
Imunitatea? Sunt satula de subiectul acesta pana peste cap. De cand am decis sa mergem la cresa respectiv serviciu am auzit si am vorbit despre imunitate de mi s-a aplecat. Nici nu stiu ce este adevarat si ce nu din tot ce am aflat pana acum. Ca copii trebuie sa consume/sa primeasca preparate pentru stimularea imunitatii cel putin cu 6 luni inainte de integrarea intr-o colectivitate, ca imunitatea se castiga fiind in contact cu altii respectiv bacterii, virusi, ba ca imunitatea tine de varsta si nu neaparat de confruntarea cu virusi si bacterii (adica la 3 ani ar fi mai bine ca la 1 an), ba ca tine de alimentatie, ba ca preparatele x y z sunt bune, ba ca x y z sunt de cacao si trebuie a b c. Si toate astea a b c x y z costa bani buni. 20 de lei ca nimica. Da` 100 sau 200 sau mai mult de lei? Asta pe luna sau cat ajunge preparatul...
Si ma gandesc cum sa fac sa fie bine pentru copilele mele? Si ma perpelesc zi noapte intrebandu-ma: oare e bine, oare cum sa fac? oare al cui sfat sa ascult, oare ce reteta sa cumpar?( nu de alta, dar ma conmsult cu 2, 3 medici si cate mamici prind- mamicile ca sa aud si alte experiente si sa stiu ca nu-s singura care n-am avut somn de ganduri si griji)) oare am decis bine? oare nu-s intr-adevar cam mici? oare n-ar fi mai bine sa nu le mai dau nimic din ce mi se recomnada si sa le las organismul in pace? dar daca totusi e mai bine sa le dau? sa fac o selectie? daca da, cum sa o fac? n-am experienta, n-am cunostinte in domeniu... nu am decat instinct si incredere in trupusoarele lor micute ca lupta in felul lor pentru a se integra in lumea asta mare si...cam bolnava. :-( :-) aici nici nu stiu daca sa zambesc sau nu.
Cam atat pentru azi. In familia noastra, acum, toata lumea e cam obosita. Micutele dorm de vreo 15 minute. Asta e important.
miercuri, 26 ianuarie 2011
Idei culinare pentru foarte mici, mici, mari
Jamie Oliver este grozav! Am una din cartile lui de bucate, La masa cu Jamie, de mai bine de doi ani. Am parcurs-o, am gasit-o faina de tot, am incercat 1-2 retete din ea si am pus-o deoparte pana ieri. Pacat. Bine insa ca am scos-o din nou la iveala. Asa ca fratilor, am tras ieri si azi cate o reteta de paste de nu am stiut cum sa mananc mai repede. Si piticelelor le-a placut. N-au mancat ele mult, cam 100 de grame de bucatica au poftit, plus desert, dar e important ca atat cat au mancat au mancat fara nazuri.
Este vorba despre un fel cu vinete si sos de rosii (combinat cu smantana) iar altul cu spanac, mascarpone si smantana. Apropos- stiati ca spanacul merge foarte bine cu nucsoara? Eu n-am stiut. O sa mai incerc si altele si o sa va tin la curent. De sunt cateva care au succes, le trec intr-un articol. Daca sunt multe... probabil doar pe scurt despre retetele in cauza. Poate va inspira si pe voi.
Stiti de iese daca ii spui fetitei tale pisicuta si piticot? Pisicot. Asa le mai zic de la o vreme. :-)
Este vorba despre un fel cu vinete si sos de rosii (combinat cu smantana) iar altul cu spanac, mascarpone si smantana. Apropos- stiati ca spanacul merge foarte bine cu nucsoara? Eu n-am stiut. O sa mai incerc si altele si o sa va tin la curent. De sunt cateva care au succes, le trec intr-un articol. Daca sunt multe... probabil doar pe scurt despre retetele in cauza. Poate va inspira si pe voi.
Stiti de iese daca ii spui fetitei tale pisicuta si piticot? Pisicot. Asa le mai zic de la o vreme. :-)
Mersul nu mai e o problema
Larisa si Sara se declara independente. Adica merg singure, cat vor si mai ales, unde vor. Mai trebuie perfectionat sportul asta dar nu asta conteaza acum. Bine, independenta asta a fost castigata de aproape doua saptamani dar nu am apucat sa ne laudam. Sunt delicioase cum se apleaca dupa jucarii, sau cum Sara sta guguli sau pup sau cum ii ziceti fiecare, cum isi tin manutele in timpul mersului, cum dau jos tot de pe masa sau de pe mobilierul de bucatarie daca uit ca ajung la obiecte si nu imi iau masuri de precautie. Totusi, nu sunt delicioase cand sting focul la aragaz sau se invart pe langa aragaz fix cand gatesc mai abitir. :-) :-(
Copii sunt grozavi. Spun asta zilnic si cred ca este important sa iei lucrurile asa cum vin si cand vin, iar pe ei sa ii iei asa cum sunt.
Copii sunt grozavi. Spun asta zilnic si cred ca este important sa iei lucrurile asa cum vin si cand vin, iar pe ei sa ii iei asa cum sunt.
A doua saptamana de cresa vine cu posibile..."amenintari"
De data asta lucururile merg brici. Fetitelor noastre le place, nu plang cand le lasam acolo, au simpatii printre educatoare si ingrijitoare, le place compania celorlalti copii, manaca bine, dorm de doua ori pe zi, cel putin cat dorm acasa- sunt multumita. A! Nu v-am spus in articolul anterior despre cresa ce fain este meniul copilasilor! Sunt chestii pe care eu habar n-am sa le fac...deocamdata.:-)
Ce vreau sa zic cu amenintarile? Au fost expuse azi la contaminarea cu varicela. Un copil contagios a fost adus la cresa. Imi imaginez ca parintii lui nu au observat... Oricum, pe de o parte ma gandesc ca daca e sa o faca acum e mai bine, fiindca sunt foarte mici. Pe de alta parte, ma ingrijoreaza cum si cine are grija de ele acasa pentru ca poate dura recuperarea intre 10 zile si 28 zile. 10 zile daca avem "sansa" sa faca amandoua deodata si sa treaca repede. 28 zile daca fac una dupa alta si trece in doua saptamani de bucatica. La varianta long nu vreau sa ma gandesc. Oricum, cum zicea tatal meu, deocamdata nu s-au imbolnavit, si daca se vor imbolnavi vom vedea cum ne vom descurca. Cu cat reusesc sa imi iau mai putin concediu imediat dupa startul muncii, cu atat e mai bine. Pe de alta parte, mai presus decat copii nostri e greu sa stea ceva.
In rest tusea se mentine si de ieri e agresiva. Muculetii nu ne sperie acum, s-au mai imputinat. Ca sa repar ce am gresit, am cumparat medicamentele recomandate de medicul cresei atunci cand ele aveau primele simptome si m-am apucat de tratamentul prescris. Unul din ele va actiona asupra mucozitatilor, altul asupra intaririi imunitatii.
Tineti-ne pumnii, surprizele si provocarile apar zilnic.
Imi doresc...da, imi doresc sa fie sanatoase- a se citi in acest context, al includerii in colectivitate, imi doresc sa tratez de la primele simptome si, cu exceptia vacantelor mici si mari si a bolilor copilariei sa nu mai fie obligate sa stea departe de cresa si de programul lor zilnic.
Ce vreau sa zic cu amenintarile? Au fost expuse azi la contaminarea cu varicela. Un copil contagios a fost adus la cresa. Imi imaginez ca parintii lui nu au observat... Oricum, pe de o parte ma gandesc ca daca e sa o faca acum e mai bine, fiindca sunt foarte mici. Pe de alta parte, ma ingrijoreaza cum si cine are grija de ele acasa pentru ca poate dura recuperarea intre 10 zile si 28 zile. 10 zile daca avem "sansa" sa faca amandoua deodata si sa treaca repede. 28 zile daca fac una dupa alta si trece in doua saptamani de bucatica. La varianta long nu vreau sa ma gandesc. Oricum, cum zicea tatal meu, deocamdata nu s-au imbolnavit, si daca se vor imbolnavi vom vedea cum ne vom descurca. Cu cat reusesc sa imi iau mai putin concediu imediat dupa startul muncii, cu atat e mai bine. Pe de alta parte, mai presus decat copii nostri e greu sa stea ceva.
In rest tusea se mentine si de ieri e agresiva. Muculetii nu ne sperie acum, s-au mai imputinat. Ca sa repar ce am gresit, am cumparat medicamentele recomandate de medicul cresei atunci cand ele aveau primele simptome si m-am apucat de tratamentul prescris. Unul din ele va actiona asupra mucozitatilor, altul asupra intaririi imunitatii.
Tineti-ne pumnii, surprizele si provocarile apar zilnic.
Imi doresc...da, imi doresc sa fie sanatoase- a se citi in acest context, al includerii in colectivitate, imi doresc sa tratez de la primele simptome si, cu exceptia vacantelor mici si mari si a bolilor copilariei sa nu mai fie obligate sa stea departe de cresa si de programul lor zilnic.
Primul dinte al Sarei, la 1 an si 1 saptamana
Aha! Are si Sara un prim dintisor! Adica doar o margine ca acum a iesit la lumina. E asa de scumpa fara, nu mi-o imaginez altfel. :-)
N-as putea sa spun ca asta a creat probleme- plansete, nopti grele... Acest prim dinte insa a coincis cu o raceala puternica- nas infundat noaptea, tuse, trezit de n ori pe noapte din cauza disconfortului- asa ca nu stiu ce sa zic. Poate la al doilea o sa imi dau seama ce si cum.
N-as putea sa spun ca asta a creat probleme- plansete, nopti grele... Acest prim dinte insa a coincis cu o raceala puternica- nas infundat noaptea, tuse, trezit de n ori pe noapte din cauza disconfortului- asa ca nu stiu ce sa zic. Poate la al doilea o sa imi dau seama ce si cum.
miercuri, 19 ianuarie 2011
Prima saptamana de cresa
Of! Recunosc ca mi-a fost si inca imi este teama de toata schimbarea produsa de mersul la cresa si intoarcerea la serviciu. Daca as da timpul inapoi pana in decembrie cand ne-au fost acceptate fetitele la cresa si am anuntat la serviciu ca vreau sa ma intorc in prima luna a anului, as lasa macar o luna intre inceputul cresei si anuntul respectiv. De ce?
Ziua 1- au stat pana la pranz, au mancat acolo si au dormit in carucior, la plimbare. Suna minunat insa Larisa si Sara dorm cel mai bine in patut. Dar pentru o acomodare progresiva mi-am spus ca abordarea aceasta este ok. Atunci cand le-am "predat" la cresa Larisa a plans, adica a urlat de ti s-a rupt inima. Pe Sara nu am auzit-o insa nu inseamna ca nu a facut la fel. Pe Sara o luase in brate asistenta sef a cresei si cred ca micuta si-a amintit de ea pentru ca fusesem cu ele la inceputul lui decembrie acolo si le-a vorbit, le-a dat piscoturi si jucarii si a fost tare draguta cu ele. Pe Larisa o luase o alta doamna si se prea poate ca reactia sa fi fost mai dura si din cauza ca era o persoana total necunoscuta. Cand m-am dus la pranz sa le iau mi s-a spus ca s-au comportat bine si ca au mancat bine. Larisa si-a intins plangand bratele spre mine sa o iau in brate. Sara era asa de obosita incat magarusul ei iubit ii era suficient. Nu a avut nici o reactie. A fost emotionant pentru mine, erau asa de mici acolo pe langa ceilalti... mi-au dat lacrimile de bucurie ca le-am vazut...
Ziua 2 - idem. Deja incepeau sa fie obosite pentru ca somnul era efectuat in mai mica parte decat normal. De data asta Larisa a plans numai cand m-am dus dupa ele.
Ziua 3- au dormit la pranz si le-am luat dupa ce s-au trezit. revederea a fost mai buna de data asta, erau odihnite. Acum amandoua vroiau sa le iau in brate, deodata. :-) Seara au racit. Muculeti, nas infundat, o usoara tuse. Acu-i acu`...
Ziua 4- le-a consultat medicul cresei, a zis ca nu au mare lucru, mi-a scris o reteta pe care nu am respectat-o. Am un fix cu medicamentele...cu cat mai putine cu atat mai bine. Dar de data asta am gresit. Medicul cresei (?) a spus ca trebuie sa le iau imediat dupa amasa de pranz. Asta n-a fost in regula. Au dormit prost si putin pe masina, dupa-masa deloc si erau putin spus obosite, erau extenuate. Am inceput sa le curat nasul si sa le dau ceva naturist pentru tuse si ceaiuri.
Ziua 5- au ramas sa doarma acolo, am rugat-o pe asistenta sef si a spus ca e de acord si ca decizia medicului e de neinteles. De aici incepand starea lor s-a agravat, culminand cu sambata cand le-am sarbatorit putin in avans ziua de nastere. 6 zile de noutati, lume multa, activitati, du-te-vino, somn mai putin decat de obicei, neacordarea unei atentii suficiente din partea mea asupra primelor simptome au dus la febra si antibiotice.
Acum suntem inca acasa, sub tratament. Lucrurile merg bine insa cand ma gandesc ca puteam evita antibioticele si cheltuielile si stresul si restul imi vine sa imi dau o palma.
Concluziile pozitive din toata experienta asta sunt urmatoarele: raceala asta contribuie la consolidarea imunittaii, am invatat la ce sa fiu atenta si ca imunostimulatoarele sunt importante si ca e bine sa fie date din timp, fetitelor le-a placut la cresa- ceea ce este bine.
Mi-am amanat inceperea serviciului cu 2 saptamani, deci voi fi incadrata in campul muncii in 1 februarie.
Sunt sigura ca luni pot duce din nou piticele la cresa si vor dormi acolo in fiecare zi pentru ca respectarea programului de somn este esential dupa parerea mea. Un micut extenuat si slabit si din cauza asta predispus la imbolnaviri nu este ceea ce ai vrea sa experimentezi.
Ceea ce vreau sa transmit este ca decizia de a duce la cresa copilul este buna. Totusi trebuie atentie maxima la somn, hrana, orice semn de imbolnavire, hidratare, imunostimulatoare... si linistea de acasa.
Ziua 1- au stat pana la pranz, au mancat acolo si au dormit in carucior, la plimbare. Suna minunat insa Larisa si Sara dorm cel mai bine in patut. Dar pentru o acomodare progresiva mi-am spus ca abordarea aceasta este ok. Atunci cand le-am "predat" la cresa Larisa a plans, adica a urlat de ti s-a rupt inima. Pe Sara nu am auzit-o insa nu inseamna ca nu a facut la fel. Pe Sara o luase in brate asistenta sef a cresei si cred ca micuta si-a amintit de ea pentru ca fusesem cu ele la inceputul lui decembrie acolo si le-a vorbit, le-a dat piscoturi si jucarii si a fost tare draguta cu ele. Pe Larisa o luase o alta doamna si se prea poate ca reactia sa fi fost mai dura si din cauza ca era o persoana total necunoscuta. Cand m-am dus la pranz sa le iau mi s-a spus ca s-au comportat bine si ca au mancat bine. Larisa si-a intins plangand bratele spre mine sa o iau in brate. Sara era asa de obosita incat magarusul ei iubit ii era suficient. Nu a avut nici o reactie. A fost emotionant pentru mine, erau asa de mici acolo pe langa ceilalti... mi-au dat lacrimile de bucurie ca le-am vazut...
Ziua 2 - idem. Deja incepeau sa fie obosite pentru ca somnul era efectuat in mai mica parte decat normal. De data asta Larisa a plans numai cand m-am dus dupa ele.
Ziua 3- au dormit la pranz si le-am luat dupa ce s-au trezit. revederea a fost mai buna de data asta, erau odihnite. Acum amandoua vroiau sa le iau in brate, deodata. :-) Seara au racit. Muculeti, nas infundat, o usoara tuse. Acu-i acu`...
Ziua 4- le-a consultat medicul cresei, a zis ca nu au mare lucru, mi-a scris o reteta pe care nu am respectat-o. Am un fix cu medicamentele...cu cat mai putine cu atat mai bine. Dar de data asta am gresit. Medicul cresei (?) a spus ca trebuie sa le iau imediat dupa amasa de pranz. Asta n-a fost in regula. Au dormit prost si putin pe masina, dupa-masa deloc si erau putin spus obosite, erau extenuate. Am inceput sa le curat nasul si sa le dau ceva naturist pentru tuse si ceaiuri.
Ziua 5- au ramas sa doarma acolo, am rugat-o pe asistenta sef si a spus ca e de acord si ca decizia medicului e de neinteles. De aici incepand starea lor s-a agravat, culminand cu sambata cand le-am sarbatorit putin in avans ziua de nastere. 6 zile de noutati, lume multa, activitati, du-te-vino, somn mai putin decat de obicei, neacordarea unei atentii suficiente din partea mea asupra primelor simptome au dus la febra si antibiotice.
Acum suntem inca acasa, sub tratament. Lucrurile merg bine insa cand ma gandesc ca puteam evita antibioticele si cheltuielile si stresul si restul imi vine sa imi dau o palma.
Concluziile pozitive din toata experienta asta sunt urmatoarele: raceala asta contribuie la consolidarea imunittaii, am invatat la ce sa fiu atenta si ca imunostimulatoarele sunt importante si ca e bine sa fie date din timp, fetitelor le-a placut la cresa- ceea ce este bine.
Mi-am amanat inceperea serviciului cu 2 saptamani, deci voi fi incadrata in campul muncii in 1 februarie.
Sunt sigura ca luni pot duce din nou piticele la cresa si vor dormi acolo in fiecare zi pentru ca respectarea programului de somn este esential dupa parerea mea. Un micut extenuat si slabit si din cauza asta predispus la imbolnaviri nu este ceea ce ai vrea sa experimentezi.
Ceea ce vreau sa transmit este ca decizia de a duce la cresa copilul este buna. Totusi trebuie atentie maxima la somn, hrana, orice semn de imbolnavire, hidratare, imunostimulatoare... si linistea de acasa.
joi, 6 ianuarie 2011
Gemenele noastre exerseaza singure mersul
De la Craciun, atat Larisa cat si Sara fac pasi singure. Mai multi, mai putini, mai clatinat dar se intampla zilnic, din ce in ce mai mult si mai bine. Sara stie sa se ridice singura de jos, Larisa inca nu. In schimb, Larisa se poate plimba dintr-o camera in alta fata de Sara care deocamdata face mai putini pasi. Cu cat se concentraza mai tare Larisa, cu atat isi ridica ambele maini mai sus si isi pleaca mai mult capul in piept. Ce distractie s-o urmaresti! Nu mai este mult pana cand vor merge cat vor dori ele, singure.
Ce sa (mai) fac bebelusului de mancare? -idei gustoase II
A trecut mult timp de cand nu am mai scris. S-au intamplat o multime de lucuri de atunci. Am sa le iau pe rand. Intai, vreau sa mai trec pe lista ideilor culinare cateva feluri pe care le-am pregatit in ultimele saptamani.
- supa crema de mazare, vezi Supa crema de mazare super gustoasa . Eu am inlocuit ingredientele care trebuie sotate putin in ulei cu praz, dovlecel, fenicul. Si varianta asta este buna de tot.
- branza ricotta sau branzica de vaci cu smantana in combinatie cu fructe: cu kiwi si banana, cu banana si atat, cu mar si para fierte putin, cu gutuie fiarta putin. Ce bunatate! Se pot adauga si cereale, pentru un fel mai consistent. Am lasat scortisoara sau vanilia deoparte, simplu e grozav.
- legume grill- am taiat rondele vinete, dovlecei, rosii, le-am dat printr-un sos din ulei de masline si suc de la o lamaie stoarsa si le-am pus pe grill. Fetitele au gustat si ciuperci pe grill, cu umplutura de feta, patrunjel, ulei de masline, busuioc si coditele ciupercilor, taiate marunt. Cred ca feta a fost cam sarata pentru ele insa au mancat fiecare cate o ciupercuta. Au servit toate astea cu manutele, asa rondele mari cum erau si au mancat cum au stiut ele mai bine. :-)
- mix de legume (congelate) fierte si servite una cate una pe masuta lor: morcovi, conopida, brocoli. Hmmm, le-a placut mult. Prima data am pus unt pe ele cat erau fierbinti, a doua oara nu am mai pus nimic.
- cartofi si dovleac natur- am fiert cartoful cubulete si dovleacul cubulete (ca pentru un puire), le-am pus intr-un bol, am adaugat putin ulei de masline si patrunjel si le-am dat cate o bucatica asa cum erau. S-au descurcat, bravo! N-au mestecat ele chiar tot cum trebuie, am observat ulterior, dar oricum, nici nu au cu ce :-).
- paste cu praz, dovlecel si usturoi- am fiert niste paste subtiri si plate pe care le-am faramitat in pumn pe cat posibil (tagliatele cuiburi de la kaufland) si am prajit putin in ulei de masline praz taiat marunt, ustriu taiat foarte marunt (1 catel) si un dovlecel taiat cubulete mici. Am turnat in bol pastele scurse, apoi legumele, am amestecat si gata. Sincera sa fiu, nu m-am asteptat sa manance dovlecelul pentru ca nu era fiert, deci nu era moale, dar le-a placut si au mancat tot.
- piept de pui fiert cu piure de legume (mix de morcov, conopida, broccoli, unt, lapte)
- supa de pui si legume- piept de pui, morcovi, telina, patrunjel radacina, fenicul. Nu am pus nimic altceva, din cauza feniculului a iesit gustoasa foc.
- paine cu unt si cu dulceata de prune- nu e mancare gaita, stiu, dar vor primi si asa ceva la cresa. au mancat dar cred ca nu le-a cazut prea bine pentru ca pret de a jumatate de ora dupa, au tot varsat cate putin (vedeam urme pe podea).
- lapte cu banane- le-am facut azi, pentru gustarea de la ora 15-16. Ah! ce succes hahaha.
- budinca de orez, brun sau alb combinata cu branza ricotta inainte de servire. Trebuie sa incercati. Pentru budinca de orez am vazut reteta pe Euforia Cuisine. O canita de orez alb se fierbe la foc mic in aproape 1 l de lapte. Nu lasati ca orezul sa absoarba tot laptele. Atunci cand se raceste, budinca trebuie sa poata curge, nu trebuie sa fie tare ca sa o luati doar cu lingura. Mie nu mi-a iesit prima data. Cand am folosit orezul brun, l-am fiert in apa 30 min si apoi in lapte pana a fost gata. Puteti adauga si zahar vanilat si/sau scortisoara. Eu nu am pus decat ricotta in bolul in care am servit budinca.
- supa crema de mazare, vezi Supa crema de mazare super gustoasa . Eu am inlocuit ingredientele care trebuie sotate putin in ulei cu praz, dovlecel, fenicul. Si varianta asta este buna de tot.
- branza ricotta sau branzica de vaci cu smantana in combinatie cu fructe: cu kiwi si banana, cu banana si atat, cu mar si para fierte putin, cu gutuie fiarta putin. Ce bunatate! Se pot adauga si cereale, pentru un fel mai consistent. Am lasat scortisoara sau vanilia deoparte, simplu e grozav.
- legume grill- am taiat rondele vinete, dovlecei, rosii, le-am dat printr-un sos din ulei de masline si suc de la o lamaie stoarsa si le-am pus pe grill. Fetitele au gustat si ciuperci pe grill, cu umplutura de feta, patrunjel, ulei de masline, busuioc si coditele ciupercilor, taiate marunt. Cred ca feta a fost cam sarata pentru ele insa au mancat fiecare cate o ciupercuta. Au servit toate astea cu manutele, asa rondele mari cum erau si au mancat cum au stiut ele mai bine. :-)
- mix de legume (congelate) fierte si servite una cate una pe masuta lor: morcovi, conopida, brocoli. Hmmm, le-a placut mult. Prima data am pus unt pe ele cat erau fierbinti, a doua oara nu am mai pus nimic.
- cartofi si dovleac natur- am fiert cartoful cubulete si dovleacul cubulete (ca pentru un puire), le-am pus intr-un bol, am adaugat putin ulei de masline si patrunjel si le-am dat cate o bucatica asa cum erau. S-au descurcat, bravo! N-au mestecat ele chiar tot cum trebuie, am observat ulterior, dar oricum, nici nu au cu ce :-).
- paste cu praz, dovlecel si usturoi- am fiert niste paste subtiri si plate pe care le-am faramitat in pumn pe cat posibil (tagliatele cuiburi de la kaufland) si am prajit putin in ulei de masline praz taiat marunt, ustriu taiat foarte marunt (1 catel) si un dovlecel taiat cubulete mici. Am turnat in bol pastele scurse, apoi legumele, am amestecat si gata. Sincera sa fiu, nu m-am asteptat sa manance dovlecelul pentru ca nu era fiert, deci nu era moale, dar le-a placut si au mancat tot.
- piept de pui fiert cu piure de legume (mix de morcov, conopida, broccoli, unt, lapte)
- supa de pui si legume- piept de pui, morcovi, telina, patrunjel radacina, fenicul. Nu am pus nimic altceva, din cauza feniculului a iesit gustoasa foc.
- paine cu unt si cu dulceata de prune- nu e mancare gaita, stiu, dar vor primi si asa ceva la cresa. au mancat dar cred ca nu le-a cazut prea bine pentru ca pret de a jumatate de ora dupa, au tot varsat cate putin (vedeam urme pe podea).
- lapte cu banane- le-am facut azi, pentru gustarea de la ora 15-16. Ah! ce succes hahaha.
- budinca de orez, brun sau alb combinata cu branza ricotta inainte de servire. Trebuie sa incercati. Pentru budinca de orez am vazut reteta pe Euforia Cuisine. O canita de orez alb se fierbe la foc mic in aproape 1 l de lapte. Nu lasati ca orezul sa absoarba tot laptele. Atunci cand se raceste, budinca trebuie sa poata curge, nu trebuie sa fie tare ca sa o luati doar cu lingura. Mie nu mi-a iesit prima data. Cand am folosit orezul brun, l-am fiert in apa 30 min si apoi in lapte pana a fost gata. Puteti adauga si zahar vanilat si/sau scortisoara. Eu nu am pus decat ricotta in bolul in care am servit budinca.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)