Replici cu deliciu

Ca sa nu uit pentru ca e pacat:

- le faceam baie fetelor: Sara la rand, apoi Lari. Soacra mea cu noi in baie, sa fie de ajutor. Se aseaza pe vasul wc ca de ce sa stai in picioare? Sara se smiorcaie- Olanda ma spala! Eu ii spun- Olanda face pisu acum. Larisa replica: Olanda face pisu prin pantaloni?    !!! Rasete

Vara, muste multe. Afara, in curtea casei. Sara: Olanda, inchide poarta ca sa nu intre mustele!   :)))

Acasa, Sara se loveste la cap. Nu mai stiu unde si cu ce. Zice: mami, ia-mi buba din par!  :)))

Ce simti in prima zi cu bebelusul tau?

A nascut de cateva zile o prietena de-a mea un flacau zdravan. Sa-i creasca mare si sanatos!
Treaba e ca spunea ca in prima zi a fost putin speriata, da, acesta este cuvantul: cum sa il tina in brate, ce sa faca si altele cele...
Imi amintesc de prima mea zi cu pruncii mei... A fost ceva care a crescut si s-a construit pe masura ce au trecut secundele, minutele, orele... Nu a fost iubirea aceea constienta, instantanee, nemarginita... Nu ma simtisem bine asa ca le-am primit de micute a doua zi dupa nastere, dupa-masa. Eram in expectativa, constient nestiutoare, putin tematoare, dar mai mult spectator la ceea ce mi se intampla decat participant. Apoi a venit: nu mai stiu daca Lari sau Sara dar cred ca Lari. Ii era foame :). Primul sentiment care m-a lovit a fost de posesivitate, de "e copilul meu". Asistenta intreba in gluma daca poate sa duca fetita cu ea acasa si i-am raspuns dintr-o suflare ca nu. Si de aici a inceput iubirea mea. Cu fiecare respiratie, fluturare de gene maruntele, aproape inexistente, inghititura de lapte, strangere la piept, grija fata de maruntica din bratele mele. A sosit si Sara, acelasi lucru ca si la Lari. Ma uitam la ele ca la minuni. De atunci m-am straduit in permanenta sa le inteleg, sa le cunosc, sa le stiu nevoile, sa fiu langa ele. A fost frumos.

Cred ca e normal si ok sa fii speriat. E doar inceputul unei povesti care poate fi cat de frumoasa doresti. Numai sa "muncesti" pentru asta.

Ura!!! In sfarsit poze din vacanta!

Am zis, si suntem pe finele lui august, ca spun cate ceva despre vacanta noastra. Am fost la mare si la munte. La mare in Mamaia dar inspre Navodari, la munte chiar pe munte, numai noi "turistii", ciobanii, oile, cainii si...lupii, la Vatra Dornei.

Am plecat toti 4 asa ca ne puteam bizui pe 2 soferi, nu unul (eu) ca si anul trecut. Am ales mai intelept ora de plecare, adica vreo 3.30 a.m. A fost foarte bine, pentru ca am ajuns la destinatie undeva pe la 11. Fetele s-au comportat admirabil, am oprit 1 data pentru micul dejun si apoi am mers intins. Am si spus in repetate randuri ca suntem mandri de ele pentru ca au rezistat si au fost asa de cuminti...
Ne-am cazat la Pensiunea Alfa . Sincer, cand am ajuns in dreptul ei ne-am gandit ca am facut o greseala: se afla intre alte doua pensiuni, pe un drum scurt pe care se afla alte facilitati de cazare. Ne-am zis: unde sunt cele 5 stele? Sa stiti ca trebuie numai sa coborati din masina si sa intrati in cladire. Va invit sa va uitati pe site-ul lor: arata in realitate chiar mai bine decat in poze. Care au fost criteriile de selectie?- sa aiba loc de joaca pentru copii astfel incat indiferent de vreme sa avem ocupatie, sa avem suficient loc in camera pentru doua patuturi si sa nu ne impiedicam unii de altii, sa fie aproape de mare, sa fie linistit, sa putem oferi fetitelor noastre mai multe experiente noi, sa putem sta linistiti si sa ne relaxam seara avand in vedere ca nu putem lasa copii singuri in camera si sa fugim in oras. Am gasit toate aceste lucruri. In plus- proprietari peste poate de amabili si prezenti, curatenie si in camere, si in curte si peste tot, un loc de servit masa frumos, doua terase confortabile, o piscina curata-curata, o atmosfera prietenoasa-intima-linistita-ca acasa, marea cu intrare lina, apa limpede cristal, fara aleg si mizerii chiar daca plaja nu este intretinuta asa cum sunt cele private. Va recomand daca se potriveste criteriilor voastre de cautare. Pe pagina lor de facebook, la poze, gasiti si poze cu Larisa&Sara . :) Au fost foarte fericite cu picturile pe obraji... Le atingeau incet, ca pe comori.

La munte... Eee... am fost cu Dorina si cu Philipp si cu Sophie! Draga mea prietena si familia ei frumoasa. A fost inedit pentru fetite si m-as mai duce: rustic, linistit, tufe de afine la discretie- ce frumos sa culegi cu mana ta si sa mananci, soare de munte, paduri de rasinoase si...hamac. A fost prima data si pentru mine!

Putina realitate politico-economica pentru ca ne afecteaza

Stiu ca este un blog despre copiii mei dar mi se strange stomacul in ultima vreme cand vad ce evenimente au loc in tara asta.
Va propun lectura studiului lui Lucian Croitoru de la BNR. Sumar (am luat copy-paste din articolul spre care va duce link-ul):

• În iulie 2012 au apărut semne că în România libertatea politică s-ar putea deteriora. Aratăm că aceste semne reflectă un deficit substanțial de libertate economică, cu rădăcini adânci în drepturile de proprietate precare și în corupția înaltă. Deficitul explică atât lipsa domniei legii, cât și faptul că mulți oameni au fost nevoiți să se bazeze pe stat pentru a avea un loc de muncă. În mod particular, numărul celor dependenți de redistribuire (în principal salariați, pensionari și asistați din banii publici) a devenit nesustenabil de mare.
• Numărul votanților dependenți de redistribuire care efectiv votează a devenit mai mare decât numărul celorlalți votanți. Ei îi votează pe politicienii care promit conservarea redistribuirii sau creșterea ei, și nu pe cei care încearcă să reducă excesele. Astfel, redistribuirea excesivă pune bazele pentru “tirania majorității”.
• Tot mai mulți oameni dependenți de redistribuire ajung să se considere nu atât proprietarii drepturilor de redistribuire stabilite prin lege, cât mai ales proprietarii valorilor acelor drepturi. Din această cauză, mecanismele de corecție a exceselor nu se pot utiliza sau se utilizează prea târziu, deoarece par nelegitime.

• În studiu se arată caracteristicile publicului votanților dependenți de redistribuire și mecanismul prin care acesta poate ajunge să accepte, chiar dacă fără să aplaude, reducerea libertăților politice dacă aceasta este soluția pentru evitarea reducerii venituilor din redistribuire. Deoarece nu există compromis între veniturile din redistribuire și libertatea politică, pe termen mediu-lung veniturile din redistribuire vor scădea, astfel că dependenții de redistribuire se vor întoarce, în cele din urmă, împotriva politicienilor care susțin redistribuirea excesivă.

• Fără creșterea libertății economice prin îmbunătățirea drepturilor de proprietate, prin reducerea corupției și prin reducerea dependenței de redistribuiri, nu este decât o chestiune de timp până când libertatea politică se va deteriora.

Friptura minunata de pui si idei faine

Sunt intr-o situatie inedita: copilele la bunici (la munte), sotul meu la sport, eu acasa decisa sa gatesc foarte bun. M-am si poment cu Jamie Oliver la Paprika TV asa ca m-am delectat cu idei de la el cat timp mancarea a stat in cuptor.
Felul 1: supa de pui- apa la fiert cu un piept de pui cu os si o pulpa (atata am fost dispusa sa folosesc la supa), cu 4 morcovi mari, niste telina, niste radacina de patrunjel. Cand s-au fiert am sarat dupa gust, am pus un praf piper. Mi-am adus aminte ca am cumparat de prin Carrefour la un moment dat ciuperci Mun dezhidratate (sunt ciupercile acelea cu palarie subtire, aprope neagra si creata pe care le gasiti in preparatele din restaurantele chinezesti). Mi-am zis: arunc o mana de ciuperci in supa. Am lasat sa fiarba vreo 10 min cu o ramurica de rozmarin si gata. Miroase minunat. Merita sa puneti putin ulei de masline in farfurie atunci cand o serviti.
Felul 2: friptura de pui- am pus intr-o tava pulpele superioare (toate cate am avut ca daca iese bun nu ne ajung), am taiat rondele cateva rosii de gradina (am cumparat maro, galbene si rosii de la o batranica din satul Cornesti (daca iesi din Turda catre Campeni, treci prin satul Mhai Viteazu si ajungi la Cornesti- este prima casa pe dreapta- sunt niste comori in gradina!!), am taiat cateva cepe salote mici, am taiat rondele cu tot cu coaja o vanata, cativa catei de usturoi intregi dar curatati, frunze de tarhon (am avut in congelator, au un gust minunat), am sarat cum mi s-a parut mie, am pus ulei de struguri peste tot mai putin peste feliile de vanata peste care am pus ulei masline (am procedat asa pentru ca am vrut sa vad ce gust are friptura daca asezonez cu ulei de struguri) si am dat la cuptor. Mi-am zis ca cel putin 1 ora trebuie sa stea inauntru. A trecut mai mult decat atat, am intors bucatile de pui de 2 ori (ca atata zicea Jamie la televizor si a avut dreptate) si miroase de ma doare stomacul de pofta. Acu` 2 chestii interesante daca tot m-am uitat la emisiunea lui:
- sos pentru carnea de pasare: luati un bol, radeti o portocala (6-7 ori e de ajuns), stoarceti sucul, adaugati 5 lungurite de sos stridie, 1/2 lingurita de miere, suc de la 1/2 lime, ideal sucul de la ghimbir ra. Amestecati, gata. El zice ca e delicios. Eu nu pot sa confirm pentru ca nu am portocala si miere. Dar il cred. Incercati voi.
- mamaliga ca in Italia (!): se fierbe mamaliga 50 min (eu nu am fiert vreodata mai mult de 5 minute) dar poate voi ati facut-o. Cand e gata fierta adaugati cam 100 gr unt (la 500 gr malai si 2 litri apa), amestecati pana la omogenizare, apoi adaugati sare dar nu multa si 2 pumni de parmezan proaspat ras. No asta incerc azi. Eu cred ca o sa faca furori. A zis: intindeti mamaliga pe un taietor de lemn, faceti o gaura in mijloc, puneti bucatile de friptura pe mamaliga, turnati pe carne sosul din tava in care s-a facut carnea. Aici mai era o treaba: dupa ce scoateti carnea din tava, raman legumele, adaugati unt si vin chianti, lasati sa dea clocot si apoi folositi acest sos peste carne. Incerc data viitoare. Am vin da` nu-l desfac acum. Poate in weekend.

Ca si desert am fost la Amadeus Mozart Cafe (pe strada Pavlov) de unde am luat doua bucati de tort. Delicios. Trebuie incercat macar o data daca sunteti din/ in Cluj. Ei le prepara, in bucataria lor. Tot acolo au un Tiramisu...mmm. Mai este o cofetarie cu preparate bune-bune, asta daca nu neaparat aveti drum pe str Pavlov si vreti ceva la un pret mai jos: se numeste Saveur si este vis a vis de Sora (mai sus putin, catre intersectie). O sa va placa. Proprietarii incearca tot timpul sa aduca ceva nou in sortimentele lor de prajituri.

Apai pofta buna sa aveti!

Cum gestionez isteriile copilelor mele?

Am spus ca voi reveni cu vesti despre vacanta- unde am fost, cum am ajuns, cum a fost si altele. Urmatoarea postare aceasta va fi. Acum insa ma macina ca nu stiu cum sa reactionez corect (sau am impresia ca nu stiu) la crizele de isterie zilnice ale fetelor mele si la comportamentul lor zilnic indaratnic. Prin zilnic a nu se intelege toata ziua, fara pauza. Ci doar zilnic. Exemple de manifestari: plans fortat sau nu, cu cea mai inalta sonoritate, pentru o pedeapsa minimala de gen doar atins cu mana (nu lovit) sau cearta; dat din maini si din picioare, solicitarea mea exagerata si facuta pe ton plangacios indiferent despre ce este vorba, aruncat cu pietre, lovit jucarii cu piciorul, aruncat cu obiecte, scuipat, raspuns cu nu la ce le rog (comun, stiu, dar la noi nu era chira in halul asta), muscat alti copii si altele cateva care nu imi vin acum in minte.

Mi-am zis: ceva e neregula, fac ceva gresit pentru ca nu se imbunatatesc lucrurile si ma trezesc plina de pareri de rau si nervoasa si dezamagita de mine. Am citit aici, aici, aici si aici. Cu siguranta mai sunt si alte articole, poate mai bune, dar eu m-am gandit si m-am gandit si am avut o discutie minunata cu Dorina si mi-am zis: gata, fac lucrurile altfel. Incepand cu ziua de ieri m-am straduit si am reusit (dar stai ca nu se face primvara cu o floare, pentru ca am experimentat asta doar o vreo 4 ore, cat am mai avut la dispozitie din zi (!) ) sa fac urmatoarele: sa nu mai ridic vocea la ele, sa nu le mai lovesc peste manute, fund si cateodata gura (unii dintre voi o sa va dati scaunul pe spate oripilati, e treaba voastra), sa nu mai fac gesturi agresive si enervate, sa imi amintesc ca sigur au nevoie de ceva si trebuie sa ma straduiesc sa aflu ce anume este, sa vorbesc pe un ton calm si cald. Cand au inceput cu plansete si indaratnicii m-am ghemuit ca sa fiu la nivelul ochilor lor, am vorbit pe un ton calm, inainte de a spune ceva m-am uitat cu atentie la ele si mi-am ales cuvintele, am incercat sa rezolv problema iar daca nu am reusit le-am rugat sa imi spuna cand sunt gata cu plansul ca sa putem povesti. Asta le-a suparat mai tare si am repetat metoda: m-am ghemuit in fata lor si am cautat sa solutionez altfel si tot asa pana cand s-au linistit. Sau, Sara se aseza pe jos pe strada daca nu era de mana cu mine dar cand ii ofeream mana mi-o refuza dusmanos. Faceam cativa pasi in fata fara ea, se aseza din nou pe jos cerandu-mi mana si scenariul se repeta. Nu puteam sa ii spun ca vorbim dupa ce se linisteste pentru ca stiu ca avea nevoie expresa de atentie (era mai fain si mai simplu cu ea pana acum cateva luni...cand avea nevoie de atentie mi se aseza in brate si atat. acum nu mai face asta. ea vrea ca eu sa stiu si sa ma duc la ea si sa fac exact ce are nevoie fara sa ma ajute sa imi dau seama nici cand e momentul, nici ce sa fac). Prin urmare, am inconjurat-o cu bratele si am intrebat-o daca vrea sa o iau in brate. A fost fericita. Asa am inteles comportamentul acesta de care nu i-am dat de capat in ultimele saptamani si din cauza caruia ridicam de fiecare data vocea la ea... Sa stiti ca a fost mai multa munca, dar a fost simtitor mai bine decat daca m-as fi enervat.
Mi-am adus aminte ce am uitat in aceasta prima jumatate a anului: ca trebuie sa fiu atenta la cum petrecem timpul impreuna nu la cat timp petrecem impreuna. Nu stiu exact despre ele dar stiu sigur ca eu am avut nevoie de mai mult timp cu fetitele mele. Problema este ca a fost o perioada agitata, ocupata si stresata si nu am fost neaparat ochi in ochi cu ele, calitatea a lasat de dorit.
Imi pare rau ca pleaca la bunici pentru luna august si eu nu o sa mai am timp sa arat acum ca pot fi o mama mai buna... Mai am oricum mult de lucru zic eu. Totodata sper ca 6 luni in care am avut comportamente si reactii de care imi pare rau nu vor face diferenta daca de acum incolo voi face eforturi sa fiu altfel.

Plecam la mare

In noaptea asta plecam la marea noastra Neagra. Nu stiu daca voi putea scrie cat timp voi fi plecata, dar de luni intr-o saptamana am sa scriu unde am fost, cum a fost, ce am facut bine, ce am facut mai putin bine. Poate va va inspira. Poate aveti si voi calatorii lungi de facut si aveti emotii.
Sa ne fie bine!

Tara in care traiesc copiii mei

Nu am pretentia ca stiu politica, de fapt sunt departe de asta. Am pretentia ca am bun simt si ca doresc ca si cei din jurul meu sa il aiba. Am pretentia ca fetitele mele sa creasca intr-un context economic, politic, cultural, social, familial care sa le asigure reguli clare si egale pentru toata lumea (chiar daca suna iesit din realitate), dreptul de a se exprima si de a alege, dreptul de a fi apreciate la valoarea pe care o au, de a se dezvolta si multe altele care nu imi vin acum in minte pentru ca sunt trista pana la lacrimi. Si nu are legatura cu cine e presedintele tarii acum si cati il hulesc sau nu, ci cu principiile care se incalca flagrant zi de zi, strigate in gura mare si cu oamenii orbi si surzi care in continuare ovationeaza si se uita numai in blidele de la au in fata: fiti atenti, vin lupii!

Perlele Sarei

Sincer, nu m-as fi asteptat ca Sara sa vorbeasca asa de mult, asa de corect, si cu atatea perle!
Aseara: le citeam o pveste cu un pui de vulpe in cautare de prieteni pentru joaca. La un moment dat, da peste 2 vidre ce se scaldau intr-un rau. Sara, usor contrariata: e stricata vidra!! Li se vedeau doar capetele si o parte din labute si Sara a spus ca trebuie sa le reparam! :))))
Azi dimineata: Larisa are niste afte pe limba, am o banuiala ca sunt o reactie la piperul rosu cu care am pregatit friptura de curcan, desi l-am dat la o parte cand am servit mancarea. Sara: are bubite Lari! pe limba! Eu: da, cred ca de la mancare. Sara: de la supa! :)))) M-am distrat de minune. I-am spus: fix de la supa, cred. Bine ca nu ai spus ca de la morcovi (Sara mananca morcovi numai daca nu-i poate scoate din mancare :))) )

Friptura de curcan

Sa stiti ca a fost foarte gustoasa dar fetitele mele nu au prea mancat pentru era in vizita la ele prietena lor Maia si nu se puteau concentra asupra cinei :)).
Am facut-o astfel:
- piept de curcan feliat de vreun cm
- piper rosu
- ulei (nu am avut de masline, ar fi fost mai bun, dar am folosit de floarea soarelui)
- 1 steluta anason uscat
- 1 baton scortisoara
- 1 caciula usturoi necuratata, taiata pe jumatate (ca si portocala pentru stros) si infipt in fiecare jumatate de catel de usturoi cate 1 bucata cuisoare
- arpagic (eu am avut congelat)
- vin alb sau rose
- sare grunjoasa (ca eu numa` din aceea folosesc)
- 2-3 fasii de bacon pentru aroma

Am pus bucatile de curcan in tava, fara sa se suprapuna una peste alta, am sarat dupa gust, am pus in tava usturoiul cu cuisoarele, steluta de anason, batonul de scortisoara, am presarat boabele de piper rosu, am pus peste fasii de bacon, firele de arpagic, ulei si un gat bun de vin. am dat la cuptor. Am verificat cu furculita ca sa vad cand e gata. O sa vedeti, miroase minunat...

Cu ce am servut friptura? Cu orez prajit, facut cu praz, ou si condimentat cu sos de soia.

Cum esti?

Aseara m-am certat cu Sara. M-am suparat si i-am zis ca nu mai mai joc cu ea.
Larisa: ce faci mami? esti suparata? da, sunt suparata pe Sara. cum esti, bine? nu, nu sunt bine. Cum esti, rau? :-))) da, sunt suparata. Dupa care a urmat sa analizeze zgarieturile de pe genunchii mei si sa imi spuna unde sunt si sa confirme ca de aceea sunt suparata pe Sara.

Azi dimineata, fetitele s-au certat (asta ca sa nu scriu "batut" :) ) si s-a lasat cu o cazatura in cap a Sarei. Dupa pedeapsa si mustrarea de rigoare pentru Larisa, se duce ea langa Sara, care ranita si facand pe indiferenta isi bea laptele si o intreaba insistent: esti bine? esti bine? esti bine, Sara?
;-) Sa o mananci cu botic si manute cu tot!

Cu ce decoram peretii din camera copiilor?

Ne-am mutat sambata trecuta in "alta casuta". Asta este motivul zgarceniei la scris din ultimele zile.
Acum fetitele au camera lor, cu care se obisnuiesc pe zi ce trece, si au balcon pe care ies ca sa se joace cu plastilina si sa vada trenul (care nu se vede, dar se aude). In primele zile dupa mutare au tot cerut la cealalta casuta a lor, de unde am plecat, desi le tenta totusi si ideea de a avea o incapere a lor. Ieri am pus totusi in ordine lucrurile, am montat (nu noi) jaluzele orizontale de aluminiu de un lila pastel la geamuri pentru ca incaperea e mica si perdelele luau din spatiu si lumina, am agatat la geam dragoni si flori. Ce le-au placut dragonii!! Pana o sa schimbam si patuturile pe care le au de cand s-au nascut si sa le punem unele pentru copii "mari" si sa scoatem canapeaua de acolo, de unde o sa rezulte mai mult spatiu, ma gandesc la decoruri pentru pereti. Am descoperit una-alta mai inainte, pe net: abtibilduri de poveste, abtibilduri jucause, abtibilduri mai clasice. Mai multe idei, aici. Eu m-as duce la o combinatie dintre primele doua. Dupa ce venim din vacanta (ca plecam vineri seara), voi cauta solutii haioase. Va tin la curent!

Fetelor, ce vreti sa facem?- din ciclul opinii divergente

Foarte des avem urmatorul soi de discutie: fetelor, ce vreti sa facem?- mergem in parc sau mergem acasa? Vin si raspunsurile, invariabil opuse: Larisa- mergem in parc! Sara- mergem acasa! Dupa care fiecare se smiorcaie putin ca sa isi intareasca preferinta. Repet intrebarea si daca vad ca nu ajung la un rezultat spun: Fetelor, discutati intre voi ce vreti sa facem si hotarati-va! :-) Urmeaza discutii aprinse: Larisa- mergem in parc, Sara! Sara- nu, nu! Mergem acasa, mami! Incepe medierea ca doar nu o sa continuam asa pana la apusul soarelui. Se lasa cu putin plans dar ajungem la liman. De obicei functioneaza: mergem putin in parc si dupa aceea mergem repede acasa, vrei Sara? Cred ca sunt atrase de cum suna unpic-unpic, sau putin, sau una-doua. Nu de alta, dar se arata multumite de solutie.
Treaba asta se aplica si cand vorbim de mancare, si de tipul activitatilor, si de stat in casa sau iesit afara. Sunt dragalase foc, asa pitice si semete si straduindu-se sa se impuna.

Azi dimineata Larisa vroia neaparat si ursul pe care Sara il tinea in mana, chiar daca si ea avea unul la fel, doar ca mai mare. Spune: Sara, da-mi winnie mic, ma joc unpic-unpic si `paia dau `poi! L-a primit, dar a uitat sa il dea inapoi, se plimba cu vreo 3 ursi in brate, inca o jucarie-hornar la care ii tot zicea nenea la un moment-dat (?! :-) ) si suzeta in gura.

A! se parasc una pe alta! Larisa exceleaza pare-se ca... Nu e frumos si nu stiu cum sa explic. Pe de alta parte poate e important ce aflu si parca nu mi-ar place chiar sa nu mai aud nimic. :-)

Aseara Larisa a vrut sa treaca pe langa Marius si i-a spus: Pardon! :)))

De doua ori prima data, intr-o singura zi

Cu asta vreau sa spun ca ieri a fost ziua primei serbari cu parintii si ziua primului bat cu vata de zahar!
Pentru cei ce sunt impotriva, nu sunt adepta acestui "desert" dar trebuie sa recunoastem ca poate fi fain si distractiv ca o plimbare prin parc sa se lase cu o pauza pe o banca, rupand din vata de zahar, nu-i asa?

Cat despre serbarea de final de an, copii au fost tare scumpi. Au plans, s-au emotionat, au incercat sa se adapteze noii situatii, au suferit ca parintii i-au lasat in continuare la cresa dupa terminarea serbarii dar au cantat toate cantecelele asa cum s-au pregatit in ultima vreme sa o faca.
De parinti nu mi-a placut deloc. S-au imbulzit pana in spatele educatoarelor care oricum erau tare aproape de copii, au chiar facut un aproape-cerc in jurul copiilor de ii sufocau, nu alta... Si cei cativa care au vrut sa lase spatiu si sa nu intimideze copii, nu au vazut mai nimic. Ma inscriu in ultima categorie asa ca sunt norocoasa cu cateva mamici din prima categorie care au facut niste filmulete si poze frumoase. Toata lumea a fost bine intentionata doar ca rezultatul a fost aiurea.

Si pentru cei care sunt preocupati sa mannce gustos, sanatos, variat si cu preturi rezonabile (as zice chiar modeste), aici o sa va lase gura apa, timp de 6 saptamani!

Sa stiti ca o sa gasesc o varianta sa pot adauga cate poze si filme vreau, in curand.

Timpul petrecut impreuna

Ma bucur si ma amuz teribil de toate discutiile pe care le am cu fetitele mele. Ne intelegem bine, pare ca am trecut de perioada aceea in care eram unele impotriva celorlalte. De fapt, de vreo doua saptamani, mi-am resetat (cred ca pot sa folosesc acest cuvant) mintea si am lasat problemele zilnice la usa de la intrarea in apartament.
Am petrecut timp cu ele, chiar daca timpul a insemnat 30 minute de joaca. Dar a fost numai cu ele si pentru ele. Sunt linistite, vesele, vorbesc intr-una si Lari si Sara, din ce in ce mai bine si din ce in ce mai multe. E o perioada frumoasa, cred ca e cea mai frumoasa de pana acum.
Daca ar fi sa spun care este cel mai important lucru in relatia cu copilele mele, inainte de a spune rabdare, comunicare si altele, as spune TIMPUL. Nu conteaza ca vorbim de 3 ore sau 30 minute, atata timp cat e doar al lor. Si nu ma mai gandesc ca daca stau cu ele pana adorm creez obisnuinte si dependente, pentru ca eu cred ca nu mai este cazul. Stiu foarte bine sa adoarma singure si nu imi mai fac griji vis a vis de asta. Acum e altceva: vor sa adoarma cu mine ca sa fie mangaiate, sa isi puna picioarele pe mine, sa ma vada inainte de a-si inchide ochii si sunt multumite asa. Aseara Sara s-a intors cu fata la mine, si-a pus manuta pe obrazul meu si a inchis ochii sa doarma. A fost emotionant, la fel ca si acel prim Te iubesc al Larisei. Lari mi-a cerut pentru prima oara sa continui sa o mangai si dupa aceea mi-a luat mana si m-a asezat-o pe pieptul ei.
De multe ori, cu siguranta nu de suficient de multe, imi doresc sa am mai multa intelepciune si rabdare. Dar mai presus de toate, intelepciune...

TIFF si copiii

Am aflat din pacate cam tarziu, pe langa faptul ca Lari&Sara nu au inca "cel putin trei ani", ca TIFF -ul a venit in acest an pregatit si cu suprize pentru copii. Mai multe detalii puteti afla de la Boribon . Ei sunt cei cu jucariile acelea frumoase, D`Jeco si nu numai. In schimb, ce am aflat si e de actualitate in fiecare zi, Boribon organizeaza activitati pentru copii si parintii lor . E util pentru cand nu stii ce sa (mai) faci deosebit impreuna cu copiii.
Incep si eu sa ma lamuresc cum e cu activitatea de blogger si ce pot sa fac in afara de a impartasi din marile experiente zilnice.:-) O sa vin cu vesti de cate ori gasesc ceva interesant.
Sa avem un sfarsit de saptamana frumos!

Cine bobeste?

Asta era intrebarea Sarei aseara. :-) Ascultam o inregistrare video pe care o facusem cu ele taman atunci si a alergat repede-repede sa vada cine....bobeste? Aseara am mai auzit si altele noi: "papuci" zis pentru prima data corect si din proprie-initiativa, "multumesc pentru masa" zis si pentru prima data si corect si din proprie initiativa :-), "baga-te inauntru" la fel :) (ca ne jucam si ne ascundeam sub un topogan bineinteles prea mic pentru oameni mari).
Larisa incepe sa spuna din casa :-) mai ales neintrebata: ce are, de unde are, unde merge, de unde vine, ce mananca si altele asemenea. Sara nu neaparat asa dar raporteaza ce are in picioare, cu ce e imbracata, ca are tricicleta sau masinuta.

A fost o noapte buna si linistita si fetitele au dormit pana cand le-am trezit eu. Oare pacea asta sa fie rezultatul faptului ca aseara ne-am jucat impreuna pe indelete? Chiar ma gandeam ce as dori sa schimb, cu prioritate, la stilul meu de viata (asta insemnand servici si dupa servici). Mi-ar placea sa le pot lua pe micute de la cresa la 4 in loc de 5 si ceva si sa avem o ora in plus de joaca, de plimbare in parc, de jucariile de acasa, de cantece si poezii si alte asemenea minunatii.

Tagliatelle cu creveti, somon, sos de smantana dulce

Sunt foarte mandra de cina de aseara, pentru ca a fost buna de tot si a avut succes rasunator. Timp de preparare: aprox 15 minute.
Ingrediente:
- tagliatelle verzi (am folosit barilla si am pus 10-12 cuiburi)
- somon (fiert pentru ca tocmai facusem o ciorba a la grec din tacam de somon)
- creveti decongelati in prealabil
- rosii cireasa
- busuioc proaspat
- mozarela
- unt
- smantana pentru gatit
- 2 catei usturoi
- parmezan proaspat ras

Am pus pastele la fiert in apa cu sare si, ca sa economisesc spatiu, peste oala am asezat o sita adanca in care am pus crevetii decongelati. In acest fel am oparit cateva minute (pana ce au fost gata) crevetii si au fiert si pastele.
Intre timp:
- am ras parmezan ca sa fie pregatit (am mai avut asa, ca de doua maini, mi-ar fi placut sa am mai mult) si
- intr-o tigaie am pus la topit jumatate pachet unt (am folost cu 82% grasime).
Dupa ce s-a topit untul am aruncat in tigaie bucatelele de somon, crevetii si usturoiul ras pe razatoarea de parmezan (asta pentru ca nu am mojar sau alta ustensila pentru maruntit usturoiul). Le-am lasat cateva minute (nu mai mult de 5) pe foc mediu, am scurs repede pastele (avand grija sa mai ramana apa de la ele in oala in care au fiert), le-am pus in tigaie peste somon si creveti, am amestecat. Am adaugat busuiocul taiat fasii, parmezanul ras, smantana dulce (am pus mai putin de 200 g dar daca va place cu mai mult sos puneti cat va place) si cubuletele de mozzarella. Am amestecat, am mai turnat peste paste apa in care au fiert ca sa fie sosul mai lejer si sa nu se lipeasca de paste si am adaugat rosiile taiate jumatati.
Sara nu a mancat crevetii, a crezut ca sunt ciuperci si degeaba i-am spus ca nu e asa. Larisa i-a mancat cu placere. E interesant, fiindca tot ieri le-am dat pepene galben cu prosciuto crudo si Sara a mancat tot-tot, pe cand Larisa a gustat doar si a trecut la kiwi. Cred ca nu a avut pofta de exotisme chiar atunci.

Jucarii si jocuri cu imagini ca-n povesti

Ati auzit de D`Jeco? Sunt intr-o continua incantare cand vine vorba de jocurile si jucariile lor. Ieri le-am cumparat pe primele, de abia astept sa ne ajucam azi. Unul dintre ele se poate juca in 4: ai la dispozitie 4 "tablouri" reprezentand anotimpurile si 16 piese cu imagini din fiecare tablou. Trebuie sa pui piesele pe masa cu fata in jos si sa iei cate una astfel incat sa gasesti primul toate piesele specifice anotimpului din tabloul tau. Celalalt e un puzzle cu 24 piese cu...gaini si cocosi :-) . Intrati pe link, o sa va lamuriti de ce sunt atat de atractive. Pana acum le-am gasit la Librariile Carturesti si la Polus Mall Cluj.

Si eu!

Dupa declaratia de iubire i-am spus Larisei ca e ingerasul meu si tocmai cand spuneam ca amnadoua sunt ingerasii mei o aud pe Sara, din patutul ei: "si eu (sunt) ingeras (tau)!"

Larisa- primul Te iubesc

Aseara Larisa a zis ca vrea in patul mare si m-a convins sa ma intind langa ea. Mi-a inconjurat gatul cu bratele ei micute si a zis pentru prima data "be(s)c mult-mult!". Si-a scos suzeta, mi-a dat un pupic si a zis "acum dorm".
Asa ceva se inscrie printre minunile lumii.

Explicatii fratesti

Suna ceasul, e 7 fara 10. Raman cu ochii inchisi, mai profit de faptul ca e una din putinele zile in care Lari nu s-a trezit cu noaptea-n cap. La scurt timp, incep micutele sa se foiasca. Aud:
Sara: Nu mergem a copii...
Larisa: Mergem a copii...
Sara: Nu mergem a copii!
Larisa: Mergem a copii, ma(n)cam piscot si vine mami si mergem acasa! Stii?

Tot in sfera artei culinare

Arta la altii, nu la mine, sa ne intelegem. Ma straduiesc insa...
Ca si inspiratie, ieri la cina am avut peste la cuptor (pregatesc des dorada), cu cartofi noi copti, ciuperci cu branza desarata si rosii cherry coapte (un deliciu). La fel prim, suma crema de brocoli (facuta cu supa mai ciudata de pasare, fiindca era condimentata cu chimen, ghimbir si alte asemenea condimente atipice pentru supa romaneasca de pasare) servita cu grisine.
Da` lovitura am dat-o sambata cu supa vietnameza pho bo luata de pe blogul lui Adi Hadean. O savoare! N-a spus nimeni ca nu-i buna, deci a fost buna. Sara a mancat aproape o portie, noroc cu taieteii din ea. Larisa a mancat carnea si putina "supa goala". Eu am mancat multa. :-) Chiar si Marius a fost placut surpins, cu toate ca a mancat din ea...echilibrat. Atata doar ca nu am folosit taietei de orez pentru ca nu aveam si i-am inlocuit cu niste taietei cuiburi, ca niste tagliatele subtiri.

Exersand articolul hotarat

Azi, devreme, Larisa si cu mine (as usual, fiindca Sara si Marius au tendinta sa doarma mai mult), la toaleta de dimineata am experimentat in premiera articolul hotarat. Pe usa din baie sunt niste abtibilduri cu animale marine si bule de apa. Larisa, punand mana pe ochiul unic al unei meduze: u(i)te mami, oca! :-) Zic: ochiul. Zice: ochiul- ocliul-ochiul. :-) Mai departe, alt animal, cu doi ochi de data asta. Zice: ochiul, tot ochiul. Si tot asa.

Cu coafuri improspatate

No si ne-am dus ieri dupa-masa la coafor... A fost pentru a doua oara si a iesit foarte bine. Larisa arata ca o micuta si blonda Mireille Mathieu, iar Sarei i-a tuns Mihaela Vodnar- salon Ciao Bella (de indata ce isi finalizeaza site-ul am sa postez link) parul astfel incat sa i se formeze uniform buclele si sa il putem lasa sa creasca. Au avut rabdare si au fost fascinate pentru ca mai erau si alti clienti la tuns si pentru ca vedeau si alti hairstylisti la lucru. Bine...sa fiu sincera, Larisa era cea fascinata de ce se intampla. Sara era interesata de altele: de bomboane (desi eu nu le-am dat sau cumparat pana acum), de ceara de lumanare dintr-un borcan, de cataloage, de a atrage atentia tuturor. A fost o veselie pentru amandoua.
Mi-am zis ca din moment ce in afara serviciului suntem mai tot timpul impreuna, e o idee sa le includ si in activitati care imi sunt si mie necesare. Insa, de exemplu, nu m-as duce la cumparaturi in piata sau in hipermarket singura cu amandoua decat daca as fi foarte odihnita, as avea tot timpul la dispozitie si pe cat posibil nu as avea nevoie sa cutreier standurile in lung si in lat.

Morning rush

Cred ca sunt satule si enervate de graba de fiecare zi, mai cu seama de cea de dimineata. O sa fie bine in vacanta, nu o sa ne mai zoreasca nimic intr-o directie sau alta.
Ma intreb cum reactioneaza alti copii cand totul se grabeste in jurul lor...

Am apuci!

Duminica, situatia a fost de asa natura incat fiecare dintre noi a iesit cu cate o fetita: Marius si Larisa au mers la volei (fetelor le place tare sa mergem la volei), eu si Sara am mers la Polus. Printre altele, m-am nimerit la un raion cu incaltaminte. Am chemat-o pe Sara sa probeze o pereche. Raspuns neasteptat, dat de la distanta, cu ostilitate: "Am apuci!"-si a aratat cu degetelul catre papucii ei. :-) :-)

O cina de succes

Am avut un weekend ca intr-un carusel. E al doilea consecutiv. Cred ca cu totii iesim putin ametiti din el si cu senzatia ca nu am apucat sa facem nici jumatate din ce ne-am fi dorit, din ce ar fi trebuit. Probabil ca e rezulatul ultimelor 2 saptamani, in care noi, amandoi parintii, am fost foarte ocupati si preocupati.
Dar aseara, ca sa incununam un weekend plin, am servit cina impreuna. A avut un suuces nebun, nimeni nu isi scotea nasul din farfurie...sper ca nu numai din cauza foamei de lup.
- friptura de pui si cartofi la cuptor- cu aroma de lamai, patrunjel si ulei masline (preluat de la Jamie Oliver)- fetele, cate o pulpa intreaga de fiecare, plus cartofi frumos rumeniti
- suma crema de legume- inspirata completare, facuta de urgenta (aici si nu numai, Adi Hadean a avut un cuvant important de spus)- asa, ca de un polonic zdravan si ceva de fiecare fetita
- prajitura brownie cu inghetata (nu eu am facut-o :-), am fost invitati la vecinii nostri de vis a vis pentru desert.
Ne-a fost de bine.

Si noi invatam de la ei

Ultima saptamana a fost aglomerata pentru noi, cei mari, mereu in viteza, mereu in criza de timp si...cu evenimente cauzatoare de stres.
Semnalul de alarma pe care nu l-am putut ignora- acum vreo 2 zile, la masa, Larisa facea glume si eu eram prea serioasa: lade mami, lade! (razi mami, razi!) Ouch, that hurt... Ieri seara Larisa nu a mai rezistat ca in ultimele zile cand aveam in permanenta treburi de oameni mari de facut si m-a tintuit de un scaun sa ii citesc si sa ii raspund la intrebari: da asta ce-i?, ce-i asta, mami? A fost bine pentru amandoua dar a durat prea putin.
Imi pare rau de fiecare zi in care nu sunt in stare sa fiu cu mintea la ele, fie si numai pentru un timp scurt. Stiti voi sintagma "timp de calitate".

Bebe in brate

Mi-a aratat azi un prieten ceva fain: puteti sa va tineti bebelusul aproape, la plimbare si nu numai , sa "iesiti din multime" si sa fiti "in trend" :-)

Conversatii amicale la 2 ani

Ieri dimineata, in graba pregatirii pentru cresa, mai degraba haos as zice, Larisa o intreaba pe Sara: "Cum esti? Bine? Bine. Bine?" Zambete de la cei mari. La cateva minute, vine ecoul- Sara, jucandu-se singura intreaba: "Cum esti? Bine? Cum esti? Bine."

Azi dimineata, Larisa, cea care da trezirea in familie, ca de obicei, o data ajunsa in "patu` mare" unde ii faceam semne discrete ca toata lumea inca doarme, spune sacadat si tare, incercand sa traga aer in piept dar avand prea multe de zis dintr-o data: "unde-i buni?" si dupa aceea explicatiile de-a valma: ca e acasa, ca doarme, ca tati merge dupa dupa ea cu masina si o aduce acasa la noi... In iuresul explicatiilor mai pierde suzeta din gura...:-)

Sara are un stil desavarsit: daca vrea ceva (sa primeasca sau sa faca), intoarce usor capul asa, ca si cand s-ar pregati sa se uite la tine cu coada ochiului, inclina capul putin si cu un zambet irezistibil zice: pot? vreau (adica "beau")? Da? Da? Da. Da? Daca raspund nu, zice si ea Nu? Nu. Adorabila. Larisa nu intreaba nimic, cere in gura mare. LOL In schimb, daca vrea sa vorbeasca cu tine si nu esti atent numai la ea, iti pune palmuta pe obraz si iti intoarce fata ca sa te uiti numai la ea, face ochii ei albastri mari-mari si incepe un tir de fraze si intrebari care necesita concentrare si participare activa.:-) Din partea celor mari, bineinteles.

Cum ar fi sa aveti langa voi 2 prunci de aceeasi varsta care intreaba intr-una: ce-i asta mami? da asta ce-i? unde-i x, y, z? Va spun eu: frumos.

Ieri, intorcandu-ne acasa de la cresa le intreb: ce vreti sa facem? Mergem sa cumparam papuci sau mergem acasa? Sara: mergem acasa! Larisa: mergem la Polus! Necaz, in doua directii diferite deodata nu se poate merge. Reformulez dupa cateva negocieri esuate: mergem sa cumparam papuci pentru amandoua si apoi acasa sa mancam? Unanimitate: Da. Cum au esuat negocierile: avand in vedere ca duminica am fost doar cu Larisa si cu o prietena la cumparaturi (Sara era lenesa-adormita cu tot cu tati), Lari a organizat rapid pe toata lumea, tot asa, fara sa respire si spunand tot de-odata. Traducerea este: Larisa merge cu mami la Polus sa cumparam papuci si pe Sara o ducem acasa la tati. LOL din nou

Ma uit la cele vreo 4 luni care au trecut de cand nu am mai scris si au fost atat de aglomerate si de galopante incat am impresia ca au fost ca nisipul fin: s-au scurs printre degete. Au inceput sa vorbeasca in martie. Adica vorbeau si inainte dar nu propozitii si fraze. Din martie nu este zi care sa nu ne surprinda.

Am avut si o perioada foarte dificila, care nu sunt sigura ca a luat sfarsit: perioada revoltei, al lui nu, a conflictelor zilnice, a nemultumirilor. Recunosc ca m-am simtit depasita. Nimic nu era suficient de bine, de repede, de amuzant, de orice... si faceau asta deodata, fie pentru acelasi lucru, fie pentru lucruri diferite. Pe langa asta faceau dinadins invers toate lucrurile despre care au invatat intr-un anume fel: aruncau mancarea de pe masa, se jucau cu tacamurile, refuzau mancarea, alergau pe strada singure si altele. acum e faza lui "Nu, fac eu!" Asta e ok, imi pare bine ca asa stau lucrurile.
Facand abstractie de faptul ca ce voi spune suna a cliseu, chiar vreau ca fetitele mele sa fie independente, increzatoare in ele, stapane pe ele, sa invete sa gandeasca (nu ce sa gandeasca), sa se exprime, sa stie ca suntem langa ele daca ne cheama si au nevoie de noi. Nu vreau sa ma insinuez tot timpul in ce fac si ce gandesc si ce doresc si sa le influentez. Pozitia de observator este una foarte buna de multe ori: invata sa se descurce singure, iti dai seama cand este intr-adevar nevoie de tine, iti dai seama de limitarile si prejudecatile cu care ai crescut la randul tau si te face sa te gandesti sa mai renunti la idei preconcepute si interdictii prea putin necesare, iti aminteste de cum erai tu ca si copil si te mai deschizi la minte...

La Multi Ani!

Larisa si Sara au implinit in aceasta seara 2 ani! Sa le dea Cel de Sus sanatate, intelepciune si tot ce e mai bine si mai bun.
Sunt fericita nespus cu ele si pentru ele.

D`ale fetitelor

Ceea ce trebuia sa fie o cina grandioasa s-a transformat intr-un esec. Vroiam sa surprind cu canelloni cu branza si spanac. Reteta era buna da` trebuia si respectata ori eu am luat numai ideile principale si le-am adaptat. :-( 
"Nu pace papa" a zis Larisa strambandu-se tare si tinand intre degetele ei mici o bucatica si mai mica, invizibila adica, de mancare. M-am uitat la ea cu ochii mari, cumva prinsa asupra faptului si recunoscand in sinea mea ca nu are ce sa o incante... Uf!