Plecam la mare

In noaptea asta plecam la marea noastra Neagra. Nu stiu daca voi putea scrie cat timp voi fi plecata, dar de luni intr-o saptamana am sa scriu unde am fost, cum a fost, ce am facut bine, ce am facut mai putin bine. Poate va va inspira. Poate aveti si voi calatorii lungi de facut si aveti emotii.
Sa ne fie bine!

Tara in care traiesc copiii mei

Nu am pretentia ca stiu politica, de fapt sunt departe de asta. Am pretentia ca am bun simt si ca doresc ca si cei din jurul meu sa il aiba. Am pretentia ca fetitele mele sa creasca intr-un context economic, politic, cultural, social, familial care sa le asigure reguli clare si egale pentru toata lumea (chiar daca suna iesit din realitate), dreptul de a se exprima si de a alege, dreptul de a fi apreciate la valoarea pe care o au, de a se dezvolta si multe altele care nu imi vin acum in minte pentru ca sunt trista pana la lacrimi. Si nu are legatura cu cine e presedintele tarii acum si cati il hulesc sau nu, ci cu principiile care se incalca flagrant zi de zi, strigate in gura mare si cu oamenii orbi si surzi care in continuare ovationeaza si se uita numai in blidele de la au in fata: fiti atenti, vin lupii!

Perlele Sarei

Sincer, nu m-as fi asteptat ca Sara sa vorbeasca asa de mult, asa de corect, si cu atatea perle!
Aseara: le citeam o pveste cu un pui de vulpe in cautare de prieteni pentru joaca. La un moment dat, da peste 2 vidre ce se scaldau intr-un rau. Sara, usor contrariata: e stricata vidra!! Li se vedeau doar capetele si o parte din labute si Sara a spus ca trebuie sa le reparam! :))))
Azi dimineata: Larisa are niste afte pe limba, am o banuiala ca sunt o reactie la piperul rosu cu care am pregatit friptura de curcan, desi l-am dat la o parte cand am servit mancarea. Sara: are bubite Lari! pe limba! Eu: da, cred ca de la mancare. Sara: de la supa! :)))) M-am distrat de minune. I-am spus: fix de la supa, cred. Bine ca nu ai spus ca de la morcovi (Sara mananca morcovi numai daca nu-i poate scoate din mancare :))) )

Friptura de curcan

Sa stiti ca a fost foarte gustoasa dar fetitele mele nu au prea mancat pentru era in vizita la ele prietena lor Maia si nu se puteau concentra asupra cinei :)).
Am facut-o astfel:
- piept de curcan feliat de vreun cm
- piper rosu
- ulei (nu am avut de masline, ar fi fost mai bun, dar am folosit de floarea soarelui)
- 1 steluta anason uscat
- 1 baton scortisoara
- 1 caciula usturoi necuratata, taiata pe jumatate (ca si portocala pentru stros) si infipt in fiecare jumatate de catel de usturoi cate 1 bucata cuisoare
- arpagic (eu am avut congelat)
- vin alb sau rose
- sare grunjoasa (ca eu numa` din aceea folosesc)
- 2-3 fasii de bacon pentru aroma

Am pus bucatile de curcan in tava, fara sa se suprapuna una peste alta, am sarat dupa gust, am pus in tava usturoiul cu cuisoarele, steluta de anason, batonul de scortisoara, am presarat boabele de piper rosu, am pus peste fasii de bacon, firele de arpagic, ulei si un gat bun de vin. am dat la cuptor. Am verificat cu furculita ca sa vad cand e gata. O sa vedeti, miroase minunat...

Cu ce am servut friptura? Cu orez prajit, facut cu praz, ou si condimentat cu sos de soia.

Cum esti?

Aseara m-am certat cu Sara. M-am suparat si i-am zis ca nu mai mai joc cu ea.
Larisa: ce faci mami? esti suparata? da, sunt suparata pe Sara. cum esti, bine? nu, nu sunt bine. Cum esti, rau? :-))) da, sunt suparata. Dupa care a urmat sa analizeze zgarieturile de pe genunchii mei si sa imi spuna unde sunt si sa confirme ca de aceea sunt suparata pe Sara.

Azi dimineata, fetitele s-au certat (asta ca sa nu scriu "batut" :) ) si s-a lasat cu o cazatura in cap a Sarei. Dupa pedeapsa si mustrarea de rigoare pentru Larisa, se duce ea langa Sara, care ranita si facand pe indiferenta isi bea laptele si o intreaba insistent: esti bine? esti bine? esti bine, Sara?
;-) Sa o mananci cu botic si manute cu tot!

Cu ce decoram peretii din camera copiilor?

Ne-am mutat sambata trecuta in "alta casuta". Asta este motivul zgarceniei la scris din ultimele zile.
Acum fetitele au camera lor, cu care se obisnuiesc pe zi ce trece, si au balcon pe care ies ca sa se joace cu plastilina si sa vada trenul (care nu se vede, dar se aude). In primele zile dupa mutare au tot cerut la cealalta casuta a lor, de unde am plecat, desi le tenta totusi si ideea de a avea o incapere a lor. Ieri am pus totusi in ordine lucrurile, am montat (nu noi) jaluzele orizontale de aluminiu de un lila pastel la geamuri pentru ca incaperea e mica si perdelele luau din spatiu si lumina, am agatat la geam dragoni si flori. Ce le-au placut dragonii!! Pana o sa schimbam si patuturile pe care le au de cand s-au nascut si sa le punem unele pentru copii "mari" si sa scoatem canapeaua de acolo, de unde o sa rezulte mai mult spatiu, ma gandesc la decoruri pentru pereti. Am descoperit una-alta mai inainte, pe net: abtibilduri de poveste, abtibilduri jucause, abtibilduri mai clasice. Mai multe idei, aici. Eu m-as duce la o combinatie dintre primele doua. Dupa ce venim din vacanta (ca plecam vineri seara), voi cauta solutii haioase. Va tin la curent!

Fetelor, ce vreti sa facem?- din ciclul opinii divergente

Foarte des avem urmatorul soi de discutie: fetelor, ce vreti sa facem?- mergem in parc sau mergem acasa? Vin si raspunsurile, invariabil opuse: Larisa- mergem in parc! Sara- mergem acasa! Dupa care fiecare se smiorcaie putin ca sa isi intareasca preferinta. Repet intrebarea si daca vad ca nu ajung la un rezultat spun: Fetelor, discutati intre voi ce vreti sa facem si hotarati-va! :-) Urmeaza discutii aprinse: Larisa- mergem in parc, Sara! Sara- nu, nu! Mergem acasa, mami! Incepe medierea ca doar nu o sa continuam asa pana la apusul soarelui. Se lasa cu putin plans dar ajungem la liman. De obicei functioneaza: mergem putin in parc si dupa aceea mergem repede acasa, vrei Sara? Cred ca sunt atrase de cum suna unpic-unpic, sau putin, sau una-doua. Nu de alta, dar se arata multumite de solutie.
Treaba asta se aplica si cand vorbim de mancare, si de tipul activitatilor, si de stat in casa sau iesit afara. Sunt dragalase foc, asa pitice si semete si straduindu-se sa se impuna.

Azi dimineata Larisa vroia neaparat si ursul pe care Sara il tinea in mana, chiar daca si ea avea unul la fel, doar ca mai mare. Spune: Sara, da-mi winnie mic, ma joc unpic-unpic si `paia dau `poi! L-a primit, dar a uitat sa il dea inapoi, se plimba cu vreo 3 ursi in brate, inca o jucarie-hornar la care ii tot zicea nenea la un moment-dat (?! :-) ) si suzeta in gura.

A! se parasc una pe alta! Larisa exceleaza pare-se ca... Nu e frumos si nu stiu cum sa explic. Pe de alta parte poate e important ce aflu si parca nu mi-ar place chiar sa nu mai aud nimic. :-)

Aseara Larisa a vrut sa treaca pe langa Marius si i-a spus: Pardon! :)))

De doua ori prima data, intr-o singura zi

Cu asta vreau sa spun ca ieri a fost ziua primei serbari cu parintii si ziua primului bat cu vata de zahar!
Pentru cei ce sunt impotriva, nu sunt adepta acestui "desert" dar trebuie sa recunoastem ca poate fi fain si distractiv ca o plimbare prin parc sa se lase cu o pauza pe o banca, rupand din vata de zahar, nu-i asa?

Cat despre serbarea de final de an, copii au fost tare scumpi. Au plans, s-au emotionat, au incercat sa se adapteze noii situatii, au suferit ca parintii i-au lasat in continuare la cresa dupa terminarea serbarii dar au cantat toate cantecelele asa cum s-au pregatit in ultima vreme sa o faca.
De parinti nu mi-a placut deloc. S-au imbulzit pana in spatele educatoarelor care oricum erau tare aproape de copii, au chiar facut un aproape-cerc in jurul copiilor de ii sufocau, nu alta... Si cei cativa care au vrut sa lase spatiu si sa nu intimideze copii, nu au vazut mai nimic. Ma inscriu in ultima categorie asa ca sunt norocoasa cu cateva mamici din prima categorie care au facut niste filmulete si poze frumoase. Toata lumea a fost bine intentionata doar ca rezultatul a fost aiurea.

Si pentru cei care sunt preocupati sa mannce gustos, sanatos, variat si cu preturi rezonabile (as zice chiar modeste), aici o sa va lase gura apa, timp de 6 saptamani!

Sa stiti ca o sa gasesc o varianta sa pot adauga cate poze si filme vreau, in curand.

Timpul petrecut impreuna

Ma bucur si ma amuz teribil de toate discutiile pe care le am cu fetitele mele. Ne intelegem bine, pare ca am trecut de perioada aceea in care eram unele impotriva celorlalte. De fapt, de vreo doua saptamani, mi-am resetat (cred ca pot sa folosesc acest cuvant) mintea si am lasat problemele zilnice la usa de la intrarea in apartament.
Am petrecut timp cu ele, chiar daca timpul a insemnat 30 minute de joaca. Dar a fost numai cu ele si pentru ele. Sunt linistite, vesele, vorbesc intr-una si Lari si Sara, din ce in ce mai bine si din ce in ce mai multe. E o perioada frumoasa, cred ca e cea mai frumoasa de pana acum.
Daca ar fi sa spun care este cel mai important lucru in relatia cu copilele mele, inainte de a spune rabdare, comunicare si altele, as spune TIMPUL. Nu conteaza ca vorbim de 3 ore sau 30 minute, atata timp cat e doar al lor. Si nu ma mai gandesc ca daca stau cu ele pana adorm creez obisnuinte si dependente, pentru ca eu cred ca nu mai este cazul. Stiu foarte bine sa adoarma singure si nu imi mai fac griji vis a vis de asta. Acum e altceva: vor sa adoarma cu mine ca sa fie mangaiate, sa isi puna picioarele pe mine, sa ma vada inainte de a-si inchide ochii si sunt multumite asa. Aseara Sara s-a intors cu fata la mine, si-a pus manuta pe obrazul meu si a inchis ochii sa doarma. A fost emotionant, la fel ca si acel prim Te iubesc al Larisei. Lari mi-a cerut pentru prima oara sa continui sa o mangai si dupa aceea mi-a luat mana si m-a asezat-o pe pieptul ei.
De multe ori, cu siguranta nu de suficient de multe, imi doresc sa am mai multa intelepciune si rabdare. Dar mai presus de toate, intelepciune...

TIFF si copiii

Am aflat din pacate cam tarziu, pe langa faptul ca Lari&Sara nu au inca "cel putin trei ani", ca TIFF -ul a venit in acest an pregatit si cu suprize pentru copii. Mai multe detalii puteti afla de la Boribon . Ei sunt cei cu jucariile acelea frumoase, D`Jeco si nu numai. In schimb, ce am aflat si e de actualitate in fiecare zi, Boribon organizeaza activitati pentru copii si parintii lor . E util pentru cand nu stii ce sa (mai) faci deosebit impreuna cu copiii.
Incep si eu sa ma lamuresc cum e cu activitatea de blogger si ce pot sa fac in afara de a impartasi din marile experiente zilnice.:-) O sa vin cu vesti de cate ori gasesc ceva interesant.
Sa avem un sfarsit de saptamana frumos!

Cine bobeste?

Asta era intrebarea Sarei aseara. :-) Ascultam o inregistrare video pe care o facusem cu ele taman atunci si a alergat repede-repede sa vada cine....bobeste? Aseara am mai auzit si altele noi: "papuci" zis pentru prima data corect si din proprie-initiativa, "multumesc pentru masa" zis si pentru prima data si corect si din proprie initiativa :-), "baga-te inauntru" la fel :) (ca ne jucam si ne ascundeam sub un topogan bineinteles prea mic pentru oameni mari).
Larisa incepe sa spuna din casa :-) mai ales neintrebata: ce are, de unde are, unde merge, de unde vine, ce mananca si altele asemenea. Sara nu neaparat asa dar raporteaza ce are in picioare, cu ce e imbracata, ca are tricicleta sau masinuta.

A fost o noapte buna si linistita si fetitele au dormit pana cand le-am trezit eu. Oare pacea asta sa fie rezultatul faptului ca aseara ne-am jucat impreuna pe indelete? Chiar ma gandeam ce as dori sa schimb, cu prioritate, la stilul meu de viata (asta insemnand servici si dupa servici). Mi-ar placea sa le pot lua pe micute de la cresa la 4 in loc de 5 si ceva si sa avem o ora in plus de joaca, de plimbare in parc, de jucariile de acasa, de cantece si poezii si alte asemenea minunatii.

Tagliatelle cu creveti, somon, sos de smantana dulce

Sunt foarte mandra de cina de aseara, pentru ca a fost buna de tot si a avut succes rasunator. Timp de preparare: aprox 15 minute.
Ingrediente:
- tagliatelle verzi (am folosit barilla si am pus 10-12 cuiburi)
- somon (fiert pentru ca tocmai facusem o ciorba a la grec din tacam de somon)
- creveti decongelati in prealabil
- rosii cireasa
- busuioc proaspat
- mozarela
- unt
- smantana pentru gatit
- 2 catei usturoi
- parmezan proaspat ras

Am pus pastele la fiert in apa cu sare si, ca sa economisesc spatiu, peste oala am asezat o sita adanca in care am pus crevetii decongelati. In acest fel am oparit cateva minute (pana ce au fost gata) crevetii si au fiert si pastele.
Intre timp:
- am ras parmezan ca sa fie pregatit (am mai avut asa, ca de doua maini, mi-ar fi placut sa am mai mult) si
- intr-o tigaie am pus la topit jumatate pachet unt (am folost cu 82% grasime).
Dupa ce s-a topit untul am aruncat in tigaie bucatelele de somon, crevetii si usturoiul ras pe razatoarea de parmezan (asta pentru ca nu am mojar sau alta ustensila pentru maruntit usturoiul). Le-am lasat cateva minute (nu mai mult de 5) pe foc mediu, am scurs repede pastele (avand grija sa mai ramana apa de la ele in oala in care au fiert), le-am pus in tigaie peste somon si creveti, am amestecat. Am adaugat busuiocul taiat fasii, parmezanul ras, smantana dulce (am pus mai putin de 200 g dar daca va place cu mai mult sos puneti cat va place) si cubuletele de mozzarella. Am amestecat, am mai turnat peste paste apa in care au fiert ca sa fie sosul mai lejer si sa nu se lipeasca de paste si am adaugat rosiile taiate jumatati.
Sara nu a mancat crevetii, a crezut ca sunt ciuperci si degeaba i-am spus ca nu e asa. Larisa i-a mancat cu placere. E interesant, fiindca tot ieri le-am dat pepene galben cu prosciuto crudo si Sara a mancat tot-tot, pe cand Larisa a gustat doar si a trecut la kiwi. Cred ca nu a avut pofta de exotisme chiar atunci.