Foarte des avem urmatorul soi de discutie: fetelor, ce vreti sa facem?- mergem in parc sau mergem acasa? Vin si raspunsurile, invariabil opuse: Larisa- mergem in parc! Sara- mergem acasa! Dupa care fiecare se smiorcaie putin ca sa isi intareasca preferinta. Repet intrebarea si daca vad ca nu ajung la un rezultat spun: Fetelor, discutati intre voi ce vreti sa facem si hotarati-va! :-) Urmeaza discutii aprinse: Larisa- mergem in parc, Sara! Sara- nu, nu! Mergem acasa, mami! Incepe medierea ca doar nu o sa continuam asa pana la apusul soarelui. Se lasa cu putin plans dar ajungem la liman. De obicei functioneaza: mergem putin in parc si dupa aceea mergem repede acasa, vrei Sara? Cred ca sunt atrase de cum suna unpic-unpic, sau putin, sau una-doua. Nu de alta, dar se arata multumite de solutie.
Treaba asta se aplica si cand vorbim de mancare, si de tipul activitatilor, si de stat in casa sau iesit afara. Sunt dragalase foc, asa pitice si semete si straduindu-se sa se impuna.
Azi dimineata Larisa vroia neaparat si ursul pe care Sara il tinea in mana, chiar daca si ea avea unul la fel, doar ca mai mare. Spune: Sara, da-mi winnie mic, ma joc unpic-unpic si `paia dau `poi! L-a primit, dar a uitat sa il dea inapoi, se plimba cu vreo 3 ursi in brate, inca o jucarie-hornar la care ii tot zicea nenea la un moment-dat (?! :-) ) si suzeta in gura.
A! se parasc una pe alta! Larisa exceleaza pare-se ca... Nu e frumos si nu stiu cum sa explic. Pe de alta parte poate e important ce aflu si parca nu mi-ar place chiar sa nu mai aud nimic. :-)
Aseara Larisa a vrut sa treaca pe langa Marius si i-a spus: Pardon! :)))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu