Ca sa nu uit pentru ca e pacat:
- le faceam baie fetelor: Sara la rand, apoi Lari. Soacra mea cu noi in baie, sa fie de ajutor. Se aseaza pe vasul wc ca de ce sa stai in picioare? Sara se smiorcaie- Olanda ma spala! Eu ii spun- Olanda face pisu acum. Larisa replica: Olanda face pisu prin pantaloni? !!! Rasete
Vara, muste multe. Afara, in curtea casei. Sara: Olanda, inchide poarta ca sa nu intre mustele! :)))
Acasa, Sara se loveste la cap. Nu mai stiu unde si cu ce. Zice: mami, ia-mi buba din par! :)))
luni, 27 august 2012
Ce simti in prima zi cu bebelusul tau?
A nascut de cateva zile o prietena de-a mea un flacau zdravan. Sa-i creasca mare si sanatos!
Treaba e ca spunea ca in prima zi a fost putin speriata, da, acesta este cuvantul: cum sa il tina in brate, ce sa faca si altele cele...
Imi amintesc de prima mea zi cu pruncii mei... A fost ceva care a crescut si s-a construit pe masura ce au trecut secundele, minutele, orele... Nu a fost iubirea aceea constienta, instantanee, nemarginita... Nu ma simtisem bine asa ca le-am primit de micute a doua zi dupa nastere, dupa-masa. Eram in expectativa, constient nestiutoare, putin tematoare, dar mai mult spectator la ceea ce mi se intampla decat participant. Apoi a venit: nu mai stiu daca Lari sau Sara dar cred ca Lari. Ii era foame :). Primul sentiment care m-a lovit a fost de posesivitate, de "e copilul meu". Asistenta intreba in gluma daca poate sa duca fetita cu ea acasa si i-am raspuns dintr-o suflare ca nu. Si de aici a inceput iubirea mea. Cu fiecare respiratie, fluturare de gene maruntele, aproape inexistente, inghititura de lapte, strangere la piept, grija fata de maruntica din bratele mele. A sosit si Sara, acelasi lucru ca si la Lari. Ma uitam la ele ca la minuni. De atunci m-am straduit in permanenta sa le inteleg, sa le cunosc, sa le stiu nevoile, sa fiu langa ele. A fost frumos.
Cred ca e normal si ok sa fii speriat. E doar inceputul unei povesti care poate fi cat de frumoasa doresti. Numai sa "muncesti" pentru asta.
Treaba e ca spunea ca in prima zi a fost putin speriata, da, acesta este cuvantul: cum sa il tina in brate, ce sa faca si altele cele...
Imi amintesc de prima mea zi cu pruncii mei... A fost ceva care a crescut si s-a construit pe masura ce au trecut secundele, minutele, orele... Nu a fost iubirea aceea constienta, instantanee, nemarginita... Nu ma simtisem bine asa ca le-am primit de micute a doua zi dupa nastere, dupa-masa. Eram in expectativa, constient nestiutoare, putin tematoare, dar mai mult spectator la ceea ce mi se intampla decat participant. Apoi a venit: nu mai stiu daca Lari sau Sara dar cred ca Lari. Ii era foame :). Primul sentiment care m-a lovit a fost de posesivitate, de "e copilul meu". Asistenta intreba in gluma daca poate sa duca fetita cu ea acasa si i-am raspuns dintr-o suflare ca nu. Si de aici a inceput iubirea mea. Cu fiecare respiratie, fluturare de gene maruntele, aproape inexistente, inghititura de lapte, strangere la piept, grija fata de maruntica din bratele mele. A sosit si Sara, acelasi lucru ca si la Lari. Ma uitam la ele ca la minuni. De atunci m-am straduit in permanenta sa le inteleg, sa le cunosc, sa le stiu nevoile, sa fiu langa ele. A fost frumos.
Ura!!! In sfarsit poze din vacanta!
Am zis, si suntem pe finele lui august, ca spun cate ceva despre vacanta noastra. Am fost la mare si la munte. La mare in Mamaia dar inspre Navodari, la munte chiar pe munte, numai noi "turistii", ciobanii, oile, cainii si...lupii, la Vatra Dornei.
Am plecat toti 4 asa ca ne puteam bizui pe 2 soferi, nu unul (eu) ca si anul trecut. Am ales mai intelept ora de plecare, adica vreo 3.30 a.m. A fost foarte bine, pentru ca am ajuns la destinatie undeva pe la 11. Fetele s-au comportat admirabil, am oprit 1 data pentru micul dejun si apoi am mers intins. Am si spus in repetate randuri ca suntem mandri de ele pentru ca au rezistat si au fost asa de cuminti...
Ne-am cazat la Pensiunea Alfa . Sincer, cand am ajuns in dreptul ei ne-am gandit ca am facut o greseala: se afla intre alte doua pensiuni, pe un drum scurt pe care se afla alte facilitati de cazare. Ne-am zis: unde sunt cele 5 stele? Sa stiti ca trebuie numai sa coborati din masina si sa intrati in cladire. Va invit sa va uitati pe site-ul lor: arata in realitate chiar mai bine decat in poze. Care au fost criteriile de selectie?- sa aiba loc de joaca pentru copii astfel incat indiferent de vreme sa avem ocupatie, sa avem suficient loc in camera pentru doua patuturi si sa nu ne impiedicam unii de altii, sa fie aproape de mare, sa fie linistit, sa putem oferi fetitelor noastre mai multe experiente noi, sa putem sta linistiti si sa ne relaxam seara avand in vedere ca nu putem lasa copii singuri in camera si sa fugim in oras. Am gasit toate aceste lucruri. In plus- proprietari peste poate de amabili si prezenti, curatenie si in camere, si in curte si peste tot, un loc de servit masa frumos, doua terase confortabile, o piscina curata-curata, o atmosfera prietenoasa-intima-linistita-ca acasa, marea cu intrare lina, apa limpede cristal, fara aleg si mizerii chiar daca plaja nu este intretinuta asa cum sunt cele private. Va recomand daca se potriveste criteriilor voastre de cautare. Pe pagina lor de facebook, la poze, gasiti si poze cu Larisa&Sara . :) Au fost foarte fericite cu picturile pe obraji... Le atingeau incet, ca pe comori.
La munte... Eee... am fost cu Dorina si cu Philipp si cu Sophie! Draga mea prietena si familia ei frumoasa. A fost inedit pentru fetite si m-as mai duce: rustic, linistit, tufe de afine la discretie- ce frumos sa culegi cu mana ta si sa mananci, soare de munte, paduri de rasinoase si...hamac. A fost prima data si pentru mine!
Am plecat toti 4 asa ca ne puteam bizui pe 2 soferi, nu unul (eu) ca si anul trecut. Am ales mai intelept ora de plecare, adica vreo 3.30 a.m. A fost foarte bine, pentru ca am ajuns la destinatie undeva pe la 11. Fetele s-au comportat admirabil, am oprit 1 data pentru micul dejun si apoi am mers intins. Am si spus in repetate randuri ca suntem mandri de ele pentru ca au rezistat si au fost asa de cuminti...
Ne-am cazat la Pensiunea Alfa . Sincer, cand am ajuns in dreptul ei ne-am gandit ca am facut o greseala: se afla intre alte doua pensiuni, pe un drum scurt pe care se afla alte facilitati de cazare. Ne-am zis: unde sunt cele 5 stele? Sa stiti ca trebuie numai sa coborati din masina si sa intrati in cladire. Va invit sa va uitati pe site-ul lor: arata in realitate chiar mai bine decat in poze. Care au fost criteriile de selectie?- sa aiba loc de joaca pentru copii astfel incat indiferent de vreme sa avem ocupatie, sa avem suficient loc in camera pentru doua patuturi si sa nu ne impiedicam unii de altii, sa fie aproape de mare, sa fie linistit, sa putem oferi fetitelor noastre mai multe experiente noi, sa putem sta linistiti si sa ne relaxam seara avand in vedere ca nu putem lasa copii singuri in camera si sa fugim in oras. Am gasit toate aceste lucruri. In plus- proprietari peste poate de amabili si prezenti, curatenie si in camere, si in curte si peste tot, un loc de servit masa frumos, doua terase confortabile, o piscina curata-curata, o atmosfera prietenoasa-intima-linistita-ca acasa, marea cu intrare lina, apa limpede cristal, fara aleg si mizerii chiar daca plaja nu este intretinuta asa cum sunt cele private. Va recomand daca se potriveste criteriilor voastre de cautare. Pe pagina lor de facebook, la poze, gasiti si poze cu Larisa&Sara . :) Au fost foarte fericite cu picturile pe obraji... Le atingeau incet, ca pe comori.
La munte... Eee... am fost cu Dorina si cu Philipp si cu Sophie! Draga mea prietena si familia ei frumoasa. A fost inedit pentru fetite si m-as mai duce: rustic, linistit, tufe de afine la discretie- ce frumos sa culegi cu mana ta si sa mananci, soare de munte, paduri de rasinoase si...hamac. A fost prima data si pentru mine!
joi, 2 august 2012
Putina realitate politico-economica pentru ca ne afecteaza
Stiu ca este un blog despre copiii mei dar mi se strange stomacul in ultima vreme cand vad ce evenimente au loc in tara asta.
Va propun lectura studiului lui Lucian Croitoru de la BNR. Sumar (am luat copy-paste din articolul spre care va duce link-ul):
Va propun lectura studiului lui Lucian Croitoru de la BNR. Sumar (am luat copy-paste din articolul spre care va duce link-ul):
- În iulie 2012 au apărut semne că în România libertatea politică s-ar putea deteriora. Aratăm că aceste semne reflectă un deficit substanțial de libertate economică, cu rădăcini adânci în drepturile de proprietate precare și în corupția înaltă. Deficitul explică atât lipsa domniei legii, cât și faptul că mulți oameni au fost nevoiți să se bazeze pe stat pentru a avea un loc de muncă. În mod particular, numărul celor dependenți de redistribuire (în principal salariați, pensionari și asistați din banii publici) a devenit nesustenabil de mare.
- Numărul votanților dependenți de redistribuire care efectiv votează a devenit mai mare decât numărul celorlalți votanți. Ei îi votează pe politicienii care promit conservarea redistribuirii sau creșterea ei, și nu pe cei care încearcă să reducă excesele. Astfel, redistribuirea excesivă pune bazele pentru “tirania majorității”.
- Tot mai mulți oameni dependenți de redistribuire ajung să se considere nu atât proprietarii drepturilor de redistribuire stabilite prin lege, cât mai ales proprietarii valorilor acelor drepturi. Din această cauză, mecanismele de corecție a exceselor nu se pot utiliza sau se utilizează prea târziu, deoarece par nelegitime.
- În studiu se arată caracteristicile publicului votanților dependenți de redistribuire și mecanismul prin care acesta poate ajunge să accepte, chiar dacă fără să aplaude, reducerea libertăților politice dacă aceasta este soluția pentru evitarea reducerii venituilor din redistribuire. Deoarece nu există compromis între veniturile din redistribuire și libertatea politică, pe termen mediu-lung veniturile din redistribuire vor scădea, astfel că dependenții de redistribuire se vor întoarce, în cele din urmă, împotriva politicienilor care susțin redistribuirea excesivă.
- Fără creșterea libertății economice prin îmbunătățirea drepturilor de proprietate, prin reducerea corupției și prin reducerea dependenței de redistribuiri, nu este decât o chestiune de timp până când libertatea politică se va deteriora.
miercuri, 1 august 2012
Friptura minunata de pui si idei faine
Sunt intr-o situatie inedita: copilele la bunici (la munte), sotul meu la sport, eu acasa decisa sa gatesc foarte bun. M-am si poment cu Jamie Oliver la Paprika TV asa ca m-am delectat cu idei de la el cat timp mancarea a stat in cuptor.
Felul 1: supa de pui- apa la fiert cu un piept de pui cu os si o pulpa (atata am fost dispusa sa folosesc la supa), cu 4 morcovi mari, niste telina, niste radacina de patrunjel. Cand s-au fiert am sarat dupa gust, am pus un praf piper. Mi-am adus aminte ca am cumparat de prin Carrefour la un moment dat ciuperci Mun dezhidratate (sunt ciupercile acelea cu palarie subtire, aprope neagra si creata pe care le gasiti in preparatele din restaurantele chinezesti). Mi-am zis: arunc o mana de ciuperci in supa. Am lasat sa fiarba vreo 10 min cu o ramurica de rozmarin si gata. Miroase minunat. Merita sa puneti putin ulei de masline in farfurie atunci cand o serviti.
Felul 2: friptura de pui- am pus intr-o tava pulpele superioare (toate cate am avut ca daca iese bun nu ne ajung), am taiat rondele cateva rosii de gradina (am cumparat maro, galbene si rosii de la o batranica din satul Cornesti (daca iesi din Turda catre Campeni, treci prin satul Mhai Viteazu si ajungi la Cornesti- este prima casa pe dreapta- sunt niste comori in gradina!!), am taiat cateva cepe salote mici, am taiat rondele cu tot cu coaja o vanata, cativa catei de usturoi intregi dar curatati, frunze de tarhon (am avut in congelator, au un gust minunat), am sarat cum mi s-a parut mie, am pus ulei de struguri peste tot mai putin peste feliile de vanata peste care am pus ulei masline (am procedat asa pentru ca am vrut sa vad ce gust are friptura daca asezonez cu ulei de struguri) si am dat la cuptor. Mi-am zis ca cel putin 1 ora trebuie sa stea inauntru. A trecut mai mult decat atat, am intors bucatile de pui de 2 ori (ca atata zicea Jamie la televizor si a avut dreptate) si miroase de ma doare stomacul de pofta. Acu` 2 chestii interesante daca tot m-am uitat la emisiunea lui:
- sos pentru carnea de pasare: luati un bol, radeti o portocala (6-7 ori e de ajuns), stoarceti sucul, adaugati 5 lungurite de sos stridie, 1/2 lingurita de miere, suc de la 1/2 lime, ideal sucul de la ghimbir ra. Amestecati, gata. El zice ca e delicios. Eu nu pot sa confirm pentru ca nu am portocala si miere. Dar il cred. Incercati voi.
- mamaliga ca in Italia (!): se fierbe mamaliga 50 min (eu nu am fiert vreodata mai mult de 5 minute) dar poate voi ati facut-o. Cand e gata fierta adaugati cam 100 gr unt (la 500 gr malai si 2 litri apa), amestecati pana la omogenizare, apoi adaugati sare dar nu multa si 2 pumni de parmezan proaspat ras. No asta incerc azi. Eu cred ca o sa faca furori. A zis: intindeti mamaliga pe un taietor de lemn, faceti o gaura in mijloc, puneti bucatile de friptura pe mamaliga, turnati pe carne sosul din tava in care s-a facut carnea. Aici mai era o treaba: dupa ce scoateti carnea din tava, raman legumele, adaugati unt si vin chianti, lasati sa dea clocot si apoi folositi acest sos peste carne. Incerc data viitoare. Am vin da` nu-l desfac acum. Poate in weekend.
Ca si desert am fost la Amadeus Mozart Cafe (pe strada Pavlov) de unde am luat doua bucati de tort. Delicios. Trebuie incercat macar o data daca sunteti din/ in Cluj. Ei le prepara, in bucataria lor. Tot acolo au un Tiramisu...mmm. Mai este o cofetarie cu preparate bune-bune, asta daca nu neaparat aveti drum pe str Pavlov si vreti ceva la un pret mai jos: se numeste Saveur si este vis a vis de Sora (mai sus putin, catre intersectie). O sa va placa. Proprietarii incearca tot timpul sa aduca ceva nou in sortimentele lor de prajituri.
Apai pofta buna sa aveti!
Felul 1: supa de pui- apa la fiert cu un piept de pui cu os si o pulpa (atata am fost dispusa sa folosesc la supa), cu 4 morcovi mari, niste telina, niste radacina de patrunjel. Cand s-au fiert am sarat dupa gust, am pus un praf piper. Mi-am adus aminte ca am cumparat de prin Carrefour la un moment dat ciuperci Mun dezhidratate (sunt ciupercile acelea cu palarie subtire, aprope neagra si creata pe care le gasiti in preparatele din restaurantele chinezesti). Mi-am zis: arunc o mana de ciuperci in supa. Am lasat sa fiarba vreo 10 min cu o ramurica de rozmarin si gata. Miroase minunat. Merita sa puneti putin ulei de masline in farfurie atunci cand o serviti.
Felul 2: friptura de pui- am pus intr-o tava pulpele superioare (toate cate am avut ca daca iese bun nu ne ajung), am taiat rondele cateva rosii de gradina (am cumparat maro, galbene si rosii de la o batranica din satul Cornesti (daca iesi din Turda catre Campeni, treci prin satul Mhai Viteazu si ajungi la Cornesti- este prima casa pe dreapta- sunt niste comori in gradina!!), am taiat cateva cepe salote mici, am taiat rondele cu tot cu coaja o vanata, cativa catei de usturoi intregi dar curatati, frunze de tarhon (am avut in congelator, au un gust minunat), am sarat cum mi s-a parut mie, am pus ulei de struguri peste tot mai putin peste feliile de vanata peste care am pus ulei masline (am procedat asa pentru ca am vrut sa vad ce gust are friptura daca asezonez cu ulei de struguri) si am dat la cuptor. Mi-am zis ca cel putin 1 ora trebuie sa stea inauntru. A trecut mai mult decat atat, am intors bucatile de pui de 2 ori (ca atata zicea Jamie la televizor si a avut dreptate) si miroase de ma doare stomacul de pofta. Acu` 2 chestii interesante daca tot m-am uitat la emisiunea lui:
- sos pentru carnea de pasare: luati un bol, radeti o portocala (6-7 ori e de ajuns), stoarceti sucul, adaugati 5 lungurite de sos stridie, 1/2 lingurita de miere, suc de la 1/2 lime, ideal sucul de la ghimbir ra. Amestecati, gata. El zice ca e delicios. Eu nu pot sa confirm pentru ca nu am portocala si miere. Dar il cred. Incercati voi.
- mamaliga ca in Italia (!): se fierbe mamaliga 50 min (eu nu am fiert vreodata mai mult de 5 minute) dar poate voi ati facut-o. Cand e gata fierta adaugati cam 100 gr unt (la 500 gr malai si 2 litri apa), amestecati pana la omogenizare, apoi adaugati sare dar nu multa si 2 pumni de parmezan proaspat ras. No asta incerc azi. Eu cred ca o sa faca furori. A zis: intindeti mamaliga pe un taietor de lemn, faceti o gaura in mijloc, puneti bucatile de friptura pe mamaliga, turnati pe carne sosul din tava in care s-a facut carnea. Aici mai era o treaba: dupa ce scoateti carnea din tava, raman legumele, adaugati unt si vin chianti, lasati sa dea clocot si apoi folositi acest sos peste carne. Incerc data viitoare. Am vin da` nu-l desfac acum. Poate in weekend.
Ca si desert am fost la Amadeus Mozart Cafe (pe strada Pavlov) de unde am luat doua bucati de tort. Delicios. Trebuie incercat macar o data daca sunteti din/ in Cluj. Ei le prepara, in bucataria lor. Tot acolo au un Tiramisu...mmm. Mai este o cofetarie cu preparate bune-bune, asta daca nu neaparat aveti drum pe str Pavlov si vreti ceva la un pret mai jos: se numeste Saveur si este vis a vis de Sora (mai sus putin, catre intersectie). O sa va placa. Proprietarii incearca tot timpul sa aduca ceva nou in sortimentele lor de prajituri.
Apai pofta buna sa aveti!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)