Cate si mai cate s-au intamplat in vara asta: am fost la mare vreo 9 zile (numai eu- din pacate- cu fetitele si cu o pereche de bunici), am fost la alti bunici cateva zile pentru soare de munte, dupa aia iar putina cresa, dupa aia pe la buncii de la munte unde fetitele s-au distrat din zori si pana-n seara pe afara, cu copii, triciclete, nisip, galeti, lopatele si alte cele, iar acum, de 3 zile sunt 100% numai cu mine si mai avem 2 zile de petrecut impreuna. Mai putin luni ca incepe cresa, dar dupa-masa e a noastra. De ce numai noi? Tati are treaba in alte parti ale tarii, a zburat cu avionul. Raspuns: niste ochi mari, mirati, putina nemultumire, poate teama...:-)
Azi am fost la Moara de Vant in Ciurila, langa Faget . Minunat. Am auzit eu ca e fain, dar noua ne-a facut o impresie deosebita. Am vazut si hranit caprioare. Am mangaiat iepurasi, am calarit ponei (Larisa de 2 ori ca Sarei i-a fost frica :-)), am vazut fazani rosii, aurii, negru cu alb, gaini care in loc de pene pareau a avea o masa mare de puf, maimuta (1 exemplar). Am intrebat daca ne asista cineva si patronul ne-a raspuns relaxat sa intram si sa mergem si noi unde sunt si altii. Am luat la mana cate o galetusa cu boabe de porumb si morcovi si am purces sa hranim animale. Mi-au mancat din palme o caprioara si un cerb! Of, ce surpriza, ce emotii, "ce vreau sa incerc si eu dar nu am curajul!" :-) La ponei Sara s-a imprietenit cu o familie tanara si s-a jucat cu pietricele si cu galetusele in care nu mai era mancare asa ca putea pune altceva in ele. Intre timp, Larisa a facut o plimbare pe poneiul care avea treaba asta de facut in acest stabiliment. Chiuia de incantare si mai vroia si explica cum face calutul...ce mai! La iepurasi ne-am pierdut noi toate boabele. Sara, generoasa, a varsat galetusa toata la intrare, in fata unui iepuras maruntel si alb. I-a dat chiar si morcov din manuta ei. A alergat la un altul, mare de tot, la inghesuit langa gard si l-a mangaiat putin. Putin mai mult. Dar animalele sunt obisnuite si sunt blande. Daca vreunul nu se comporta tocmai prieteneste sunt ingrijitori care avertizeaza: "vedeti ca poneiul ala mic da cu picioarele!"
Au testat si topoganul si groapa cu nisip si calutul de lemn. Ita (hinta) s-a dezvaluit privirilor mult mai tarziu, cand trebuia sa plecam, pentru ca se afla intre tarcurile cu pasari de toate felurile si care mai de care.
Maine mai mergem o data: sa fim intr-un loc frumos, sa respiram aer curat, sa vedem magarii, lamele si tarcul cu multe caprioare (ca acolo nu am ajuns), sa mai calarim o data ponei, sa ne dam cu hinta si sa facem poze ca azi am fost singura cu micutele si nu am avut maini si de aparat foto.
Dante? Cine e Dante? Un rotweiler urias pentru ochii mei. Am fost in dupa-masa asta la un prieten vechi acasa, locuieste bine in afara orasului, intr-un sat, intr-un peisaj frumos. Acomodare aproape instantanee: ne-am asezat la masa ca era de cina (am adus de toate cele trebuincioase), au mancat fetitele cu pofta mazare, morcovi, smanatanaaa, carnita si paine si...s-au imprietenit rapid cu Bogdan si cu Ana (mama lui). s-au jucat, au tipat, s-au distrat, au invatat sa zica "Dante, taci !"(tre sa stiti ca inca lipsesc litere din cuvinte), au scos multe pietricele decorative din mobilierul de sufragerie si m-au infricat sa tre sa fac schimb de televizor cu Bogdan (eu sa il iau pe al lui spart de vreo piatra si el sa il ia pe al nostru, intact inca). Doamne ce veselie!
Maine repetam ziua de azi numai ca incercam sa stam mai mult la parcul zoologic. Nu le mai dau cereale la micul dejun ca inelele alea sunt consumate cu distractie maxima intr-un timp luung. Le dau fetitelor ou in cana (ou moale, lapte cald, paine si sare dupa gust, totul amestecat si bun-bun!) ca pe ala il devoreaza una-doua. Dupa-aia putem pleca.
Ce mai spun Larisa si Sara? Multe si tare cred eu ca incep sa lege cate doua cuvinte acusi acusi si ca fac diferenta intre mic si mare. Spun "ade" atunci cand ceva e prea cald sau fierbinte, spun da si nu cand sunt intrebate dar si cand nu sunt, hahaha (nu pot sa pun un inserat sonor ca v-ati prapadi de ras la ce nuuuri subtirele, prelungi si hotarate stiu sa spuna), Dante taci, ba da, ita, uiu (ursu), se striga una pe alta, stiu cine e in poza si in oglinda, diti (dinti)- ca au periute de dinti si se spala singure (cum pot), ate (lapte), dede (minge la Sara), didi (deget), buba (of ce trgedie cu bubele! si de nu-s, tot dor tare! hahaha), ma striga mama (e nou pentru ca pana acum nu le preocupa neaparat sa ma cheme), muna sau mina (mana), pipi (papuc), papi(picior), tic-tac, maie(mare), apa, papa, mar (cu r palid), nu-i nu-i, bau, si nu mai stiu acum restul.
A! Larisa stie sa foloseasca stetoscopul! Stie sa si-l puna la urechi, sa dea cu degetelul in el, dupa aia sa se asculte la inimioara ca sa auda tic-tac. Stie si sa incerce cu incapatanare sa i-l puna si Sarei in urechi ca sa auda si ea tic-tac. Numai ca Sara la un moment dat isi pierde rabdarea de la atatea incecari. Nu de alta, dar cand e potrivit stetoscopul intr-o ureche, iese din cealalta si tot asa. Si in timp ce Larisa rezolva problema cu perseverenta, Sara protesteaza. Fain. Eu am ras bine. A, si imi arata si cum se foloseste lingurita ca sa vedem gatul! Acum stiu fara probleme daca e rosu gatul sau nu. Sara e amatoare de miscare, de catarat, motociclete, de joaca "de-a te prind", de-a ascunselea, de inventat jocuri, de gadilaturi iubarete si de magarii ei! Ca din unul s-au facut doi. Tatal meu zicea ca poate i-ar trebui o caruta! loool
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu