Fetitele mele se bucura teribil cand se vad dupa o despartire- fie ea si numai de cateva minute. De mult timp facem semn din mana cand le salutam, noi parintii, si le pronuntam numele. Azi Larisa a strans in repetate randuri palma si cand eu ziceam salut, copiind gestul, ea zicea "ata". Cred ca asa saluta ea. Va asigur ca nu e coincidenta, salut inseamna la ea "ata". :-)
Undeva catre 7 luni au inceput sa proununte mai multe silabe: ma, ta, da, ba, la. Pana acum acestea au ramas aceleasi. Gama de sunete indescifrabile :-) este insa in crestere pe zi ce trece.
Inteleg copilele mele din ce in ce mai multe: daca le chemam la noi vin, daca le spunem sa lase ceva lasa, daca le spunem ca le luam in brate ridica manutele (ele nu sunt obisnuite sa fie luate in brate, deci pentru ele inseamna ca luatul in brate duce la altceva: somn, mancare, plimbare, altele), stiu cum li se curata nasul, stiu dupa punga-cutie ca primesc biscuiti sau covrigei, sunt atente cand spun numele unei jucarii (melc, urs, pisica, etc), bat din palme, inteleg intrebarea "ce faci" (se opresc si se uita la tine).
Stateam mai devreme cu ele pe salteluta si ne jucam. Am inceput sa pocnesc din degete pe muzica si am vazut-o pe Larisa incercand sa faca acelasi lucru: se uita la manutele si degetelele ei si incerca sa si le miste in acelasi fel. Pana la urma nu a reusit si s-a suparat... Degeaba i-am aratat cum sa faca... Pun insa partea cu supararea si pe seama foamei si a somnului- si-a adus probabil aminte ca era timpul sa mancam.
tare simpatice! ce ma bucur sa pot citi cum se dezvolta... am senzatia ca nu pierd cresterea lor, ca sa zic asa, mai ales ca sunt departe si nu le vad. va imbratisez cu drag! ce fete faine ai, iui iui!
RăspundețiȘtergere