O saptamana plina de lucruri noi: dintisori, mers si alte minunatii

In saptamana in care am fost plecate la Valcea, la bunicii mei, Larisa si Sara m-au uimit in multe feluri :-).
Larisei i-a aparut si al doilea dintisor de jos. Primele doua seri la bunicii mei Larisa a plans seara, la cateva ore dupa ce a adormit (in prima seara) si la ora de culcare (in a doua seara). Nu am stiut ce are, nu observasem nimic deosebit la ea. Desi este o practica dezaprobata chiar si de mine, se mai intampla din cand in cand, in situatii speciale: am luat-o langa mine in pat si am dormit impreuna. Asa s-a linistit si, chiar daca a mai mormait in timpul somnului sau s-a mai trezit pentru cateva secunde, noptile au fost calme. Dupa cea de-a  doua noapte am observat ca toata marginea dintisorului ajunsese la suprafata gingiei sau poate ca mai avea chiar foarte putin pana acolo. Larisa urma sa aiba doi dintisori micuti. Trebuie sa precizez ca nu erau drepti, ci usor intr-un unghi cu varful inauntru. Chiar eram curioasa daca dintii de lapte cresc drepti si doar la cei definitivi apar astfel de situatii, dar am primit raspunsul de la Larisa. O prietena imi zicea ca se indreapta si ca nu e nici o problema.
Si Larisa si Sara merg binisor tinute de ambele manute sau de subsiori. Larisa e figura, face cateodata pasi ca de urioasi. Am observat ca, daca au trecut peste un prag mai inalt, sesiseaza si isi ridica piciorul. La coborare parca testeaza apa cu piciorul... Nu stiu unde sa calce :-).
Sara e delicioasa cand merge de-a busilea, prinde viteza, vrea sa iasa din camera si isi deschide singura usa (avem opritor pentru usa deci nu sta inchisa cu clanta, ci doar apropiata). De incantare ca exploreaza si alte incaperi scoate sunete ca un motoras hahaha :-).

Mama mea le-a invatat sa coboare din pat (din patul de adulti). Le-a asezat pe burta, aproape de margine, si le-a tras usor inspre podea, pana cand au stat in picioare. Larisa a avut nevoie sa i se arate o data si de atunci, de cate ori e in pat, se intoarce pe burta si da din fund si din picioare pana cand coboara si ajunge cu picioarele pe podea. E haioasa tare! Sara face mai putine manevre ca sa coboarea, dar nu o distreaza neaparat miscarea asta asa ca o face mai rar.

Cand ne intorceam la Cluj, la iesire de pe Valea Oltului ne-am oprit sa mancam. Am ales o masa langa geam si, dupa ce am hranit fetitele, le-am tinut in picioare pe lavita. Le-am auzit distrandu-se scotand sunete si cand m-am uitat la ele sa vad cauza, m-am distrat copios: afara, pe terasa, era un nene care le zambea si le saluta. Fetitele reactionau la nenea acela si Larisa chiar strangea din pumn ca si cum ar fi zis "salut". Mai tarziu, la stopul pentru gustarea de dupa-masa, s-a intamplat un lucru similar. Hahaha Cel putin stiu ca avem doua fetite prietenoase si comunicative!