Calatorii cu gemenele noastre si cum e cu doi bebelusi la restaurant?

Familia noastra, Campeni, 1 iulie

Familia noastra, Campeni, 1 iulie

Sara si Larisa, Campeni, 1 iulie

Larisa, Campeni, 1 iulie

Sara si mami, Campeni, 1 iulie

Sara, Campeni, 1 iulie

Larisa, Campeni, 17 iulie- 6 luni

Bunica de la Campeni, fetitele si eu, Campeni, 1 iulie

Sara la Campeni, 1 iulie

Sara la Campeni, pe iarba, 1 iulie- avea 5,5, luni

Larisa si Sara, de Pasti, la bunicii de la Campeni- aveau 2,5 luni

Eu cu Larisa si Sara, de Pasti, la bunicii de la Campeni- aveau 2,5 luni

Larisa si Sara, de Pasti, la bunicii de la Campeni- aveau 2,5 luni

Larisa la Campeni, 1 iulie, pe iarba- avea 5,5 luni

Larisa la Campeni, 1 iulie, pe iarba- avea 5,5 luni 

 

Nu am mai scris de martea trecuta. De atunci s-au intamplat o sumedenie de lucruri.
Am sa incep cu ziua de miercuri, 06.10. Fetitele noastre sunt racite deja de mai bine de 2 luni. Le-am administrat tot felul de siropuri vindecatoare, inclusiv antibiotice, pana am ajuns in punctul in care mi-am spus ca nu le mai tratez nicicum... Saptamana trecuta, miercuri, ne-am zis, eu si tatal meu, ca ar fi o idee sa le ducem la salina Turda, poate se vor ameliora simptomele. Sa nu radeti de mine- ca o mama responsabila ce ma aflu, nu m-am interesat deloc daca este binme sau nu. Am presupus doar ca daca e sanatos in general e sanatos si pentru bebelusii mei, in particular. Noroc ca am aflat la timp ca pot cauza un dezastru pentru ca e buna salina doar pentru bebelusii sanatosi. Prin urmare, miercurea cu pricina, tatal meu si Mihaela (sotia lui) ne-au luat pe sus conform planului, insa ne-am dus la Marisel. Drum de 1 ora. Fetitele si-au facut somnul de dimineata cu ocazia asta. Am ajuns intr-un loc minunat. Ne-am spus, hai sa bem o cafea, un ceai, intr-un loc placut. Am gasit o cabana la care as vrea sa ma reintorc ori de cate ori am sa pot: Cabana Motilor. Era soare, frumos, aer curat de munte. Am luat fetitele (ne-am impartit) de manute si le-am ajutat sa oboseasca facand cativa pasi. le-am aratat calutii, tractoarele, dealurile, florile, toate frumusetile din jur. Pe Sara am asezat-o pe terasa, unde era lemnul cald, ca sa isi faca placerea de-a inspecta de-a busilea locul. Am hotarat sa ramanem la pranz. Aveau gata pregatita supa de pui cu taietei, perfecta pentru bebeline! Inauntru, grozav! Alta carte de vizita nu mai era necesara. Am luat loc la o masa cu lavita, ca de, eram multi si am servit masa: intai fetitele si apoi noi. Au mancat cu pofta supa aceea, smantana proaspata si paine. Cat timp si-au rontait painea au stat tacute si linistite, astfel incat am "lins" si noi castroanele cu ciorba. A fost prima iesire la "restaurant" cu bebelusii mei. A fost mai bine decat am visat, nu am avut nici o problema.
Joi dimineata am plecat la drum lung, eu la volan si mama mea cu fetitele in spate, catre Orlesti-jud. Valcea. E drum de 5-6 ore in mod normal, dar noi l-am facut in 9.
Marius si cu mine calatorim cu Larisa si Sara de cand aveau 2,5 luni. Am facut drumuri dese la socrii mei, in Campeni (spre Arieseni). Acela e drum de doua ore. Cu alte cuvinte, ruta Cluj-Orlesti reprezenta un mare semn de intrebare.
Dupa 1.5 ore de stat in masina, fetitele dadeau semne de nerabdare iar la doua ore trebuia sa ne oprim. Prima statie, atat la plecare cat si la venire, a fost pentru pranz. Cand am plecat din Cluj am luat mancare pentru pranzul fetitelor asa ca a trebuit sa alegem din meniu doar mancarea pentru noi, cei mari. Impreuna cu noi erau si Claudiu- unul din fratii mei, cu Roxana- sotia lui. Nu am intampinat nici un fel de problema, au mancat, am mancat si noi, le-am plimbat, le-am distrat. La partea cu plimbatul si distratul faptul ca au fost mai mult de doi adulti a usurat mult lucrurile. Al doilea stop a fost la cca 4 ore de drum, pentru cca 30 minute. Statusem cam 30 min in Alba la ponton, si aproape 1 h in Sibiu bocati in centru din cauza unui accident. Consecinta a fost ca nici nu ne-am apropiat de destinatie si am si tinut bebelusii in masina catre 3 ore sau mai mult o data. Ultima ora a fost cumplita, Larisa a plans de plictiseala, foame, si toate cele aproape non stop, cu urlete, sughituri, nas curgand, ochi umflati si... ce sa va mai spun... nu va doriti asta. La un moment dat a inceput si Sara si am avut combinatia perfecta. Daca nu am fi fortat nota si am mai fi facut un stop pentru cina, am fi ajuns mai tarziu dar toata lumea era linistita.
Drumul inapoi a fost diferit. Am ales alta ruta: de la Valcea catre Fagaras si spre Agnita, Medias, Tarnaveni, Ludus, Turda. Mai lunga cu vreo 50 km, dar libera. Daca suzeta Larisei (o foloseste numai ca sa adoarma) nu ar fi disparut fara urma, nici nu am fi striut ca suntem in masina cu doi pitici de 8 luni. O ora a urlat si a plans ca din gura de sarpe, la fel ca si pe finalul drumului spre Orlesti, de eram cu nervii la pamant. Am incercat sa cumpar dar pe o raza de 100 km nu am gasit nici o farmacie la drumul principal care sa aiba suzete!!!
In fine, opririle au fost echilibrate, la pranz am mancat la o pensiune cu toatele, gustarea de dupa-masa o aveam la pachet si ne-am oprit la un restaurant pierdut pe marginea drumului pentru o cafea/ceai (eu nu beau cafea) iar pentru cina eram deja acasa.
Concluzia: se poate. Sunt niste variante pe care trebuie sa le iei in calcul (incolo nu le-am stiut, incoace eram pregatita), sa ai mancare cu tine pentru toate mesele pentru ca nu se stie daca poti opri si unde poti opri, sa ai doua suzete sau doua din jucariile preferate in caz ca se intampla ceva cu una din ele, sa ai multa apa, ceai sau ce lichide bea bebelusul, pentru orice eventualitate, sa ai biscuiti pentru copii, paine sau covrigei (fiecare cu ce ii place) ca sa il mentii interesat si distrat pe bebelus... Pentru doi bebelusi minimum doua persoane sunt obligatorii insa sunt convinsa acum, ca si cu un bebelus, doua persoane sunt necesare.