Ieri Sara s-a trezit prea curand din somul de amiaza si a inceput sa se smiorcaie ca inca sta in pat. Noi, parintii, dormeam si m-am trezit de nici nu stiam ce se intampla. Am luat-o si am asezat-o intre noi, cu un spatiu foarte mic pentru miscare stanga- dreapta.
A inceput sa isi ridice manutele spre tavan, cu palmele deschise, urmarindu-le cu interes, scotand sunete intraductibile, ca intr-un act de venerare, dupa care s-a lasat pe spate, cu capul pe mine (Sara nu are astfel de manifestari nicicum).
Cand s-a plictisit de admirarea bratelor si palmelor ei, a descoperit urechea lui Marius si a inceput sa traga de ea ca de o foaie de hartie. Marius a fost neinspirat sa isi intoarca capul hihihi; cealalta ureche a primit acelasi tratament dur :-). Cand nu a mai avut acces la urechi s-a candit sa se tina bine de nasul lui ca sa se ridice in picioare :-) :-). Suna tragic, dar a fost comic tare, eu radeam cu lacrimi. Larisa, din patutul ei, se distra copios de rasul meu, fara sa vada despre ce era vorba :-)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu