Ziua de azi e importanta. Dupa cum spuneam si cu alte ocazii, Larisa e mai vorbareata si Sara mai "miscareata". De mai bine de o luna e suparata ca nu se poate misca in voie, cum vrea, cand vrea (deprinderi motrice depline- ne intereseaza aici mersul sau deplasarea :-) ). Ieri si azi insa asta a dus la o adevarata tragedie, cu tipete si plans (cu muci la nas dar fara prea multe lacrimi hahaha). Azi am luat-o din tarcul de joaca unde nu se putea ridica nicicum pentru ca se sprijinea in cap. Am asezat-o cu picioarele pe podea si am zis sa mergem pana la patut, in dormitor, ca si asa e ora de somn. Am tinut-o de manute, ea m-a tinut pe mine de asemenea, cumsecade nu gluma. Si asa a mers prima oara aproape fara sa ii misc eu picioarele ca sa faca pasii. Poticneli, genunchi care se mai indoiau, opriri, de cateva ori picioare mutate in fata de mami, dar meritul e al ei. Pentru ea satisfactie, pentru mine, dureri de spate :-). Cred ca o sa petrec mult timp la socrii mei mai curand decat m-am asteptat.
Avem doua fetite, asa ca am facut si cu Larisa acelasi lucru. Ea in schimb era in dispozitie de povestit asa ca am ajutat-o eu sa faca pasii. In rest, ca si mai sus, "am tinut-o de manute, ea m-a tinut pe mine de asemenea, cumsecade nu gluma".
Socrii mei lucreaza, ca si parintii mei, insa programul lor de munca le permite ca tot timpul sa fie cineva acasa. Acesta este motivul pentru care m-am gandit ca ar fi un mare ajutor atunci cand fetitele incep sa mearga. Nu e vorba de "in casa", pentru ca sunt mese, scaune, premergatoare, hamuri, eu- si voi face cu schimbul: o data Sara, o data Larisa. Afara insa... lucrurile se complica putin. Una in carucior, alta pe jos, cu alte cuvinte- pune o fetita in carucior, ia-o pe cealalta si asa 1 ora, 2, 3... Nu suna prea grozav...
Capul sus! Cresc copiii, nu-i asa?
da, capul sus scumpa! cresc, asa-i... apoi apar primele semne de regret ca au crescut... cand o vad pe Ada acum la aproape 4 ani, ma minunez de fiecare da.
RăspundețiȘtergerefain portret al micutelor tale...